Poezie
patria credit
1 min lectură·
Mediu
25 de ani cât am mers prin ploaie
și ploaia nu s-a oprit
cât am construit orașul în care ne-am îngropat
Corpurile
*
Pe voi nu vă iubește nimeni
în diminețile damnate
Aerul vostru și aerul nostru
Curge în ocean
De 25 de ani sângele iese la suprafață
și e atât de limpede lumina în diminețile înghețate
Lipsa de soare și
Florile putrede aruncate în jurul paturilor
*
Fără mișcare nu există tensiune și
aerul se ascunde
Fără mișcare ne apropiem
unul de altul
suntem deja exilați
În nopțile noastre vii
*
Am să-i întreb când se trezesc
Care vor fi ultimele noastre cuvinte
Au văzut ei cum se stinge blestemul
sub toată această ploaie
Delirând
Sau și ei au visat
și ei s-au iubit
Cât noi am mers prin ploaie
și ploaia nu s-a oprit
25 de ani în care ne-am construit orasele
Cu dragoste
*
Sau și noi o să dormim liniștiți
25 de ani/
*
atât vom mai merge
și ploaia nu se va opri
într-o veghe dementă
în zilele strălucitoare ale cruzimii noastre.
023.937
0
în nopțile strălucitoare ale cruzimii noastre". Sǎ sperǎm cǎ ploaia se va opri iar florile se vor dezgheța într-o dimineațǎ, parfumând orașul visurilor noastre cu liniștea și aerul curat de care avem atâta nevoie. Citit cu plǎcere, mai trec pe aici, LR!