Poezie
așternându-mi-te albastru
poezii de dragoste
1 min lectură·
Mediu
sub pleoapele tale mă-adăpostesc
la-ntretăierea drumurilor unde prelungirea
fericirii este punctul de sprijin al gândului
ce-mi trece prin tine
ca-ntr-o legendă uitată în mijlocul palmelor
ne atingem linia vieții deschizând poarta
să vină îngerii să dureze cetăți așa cum zeul
a durat candelabre pe-ntinsa cale lactee
îmi place această liniște seducătoare care-mi
furnică tâmplele ca o perpetuare a visului
întețindu-mi-l și mai mult într-o nesfârșită
candoare înăuntru-mi
stai mereu lângă mine așternându-mi-te albastru
ca îngăduința umbletului dimpreună cu
umbra-ți cea purtătoare de poezie îmi luminezi
împrejurul în mijlocul căruia chipurile noastre
par două mici amulete
rând pe rând din cer ne cad îndemnurile
arcuite peste frunți ca niște brațe căzute de-a lungul
existenței cu litere mici ne-acoperă numele
cuvintele ce ni le-am spus până aici
14 februarie 2012
023.160
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Rodica Lupu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Rodica Lupu. “așternându-mi-te albastru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-lupu/poezie/14001088/asternandu-mi-te-albastruComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RLpentru rǎspunsul cu întârziere! Am fost plecatǎ o perioadǎ, ți-am mulțumit în gândul meu, imediat când ai postat comentariul! Claritatea privirii și a înțelegerii ochiului tǎu, dincolo de aparențele unei realitǎți întoarsǎ la 180 de grade, fațǎ de cum ar trebui sǎ se întâmple, a vǎzut, a simțit „liniștea seducǎtoare” în care „plutesc”. Simultaneitatea între bine și rǎu, între bucurie și tristețe, între vis și realitate,etc., ne îndeamnǎ sǎ cǎutǎm „punctul de sprijin”. Probabil cǎ mulți o fac! Cine îl descoperǎ în rostirea cuvintelor, posibil sǎ mai aibe o șansǎ sǎ scape din „ atâta întunecime și lacrimi”.Tot cu prietenie, Rodica!
0
"La-ntretăiere drumurilor" mă opresc să gust din farmecul trăirilor tale,să simt și eu "liniștea seducătoare" a viselor, a candorilor, a iubirilor, am așteptat "linia vieții" să deschidă "poarta" pe care "îngerii să vină" să ne-mbogățească clipa efemeră, să-i dea eternitate! O poezie ce te prinde în mreje ușor, aproape fără să-ți dai seama! E bine că-ți ești metaforic "punctul de sprijin al gândului"! E nevoie, atâta nevoie să ne așternem "albastru" pulsiunile printre atâta întunecime și lacrimă! Îmi place lumina din poezia ta și reverberațiile pe care le are în magma energetică a lumii! Mulțumesc!
Cu prietenie, Maria