Visele doamnei Pachet 81

Un poem de largă respirație. Savoarea lecturii vine din savoarea scrisului. Spune foarte multe lucruri nespunând nimic până la capăt. Da, ”iedera s-a îmbrăcat în zapadă”... Frumos poem!

Poezia spune mereu fara sa traga o linie sub ea, poezia este acolo in sferele inalte ale muzicii si matematicii, iar cararea e din ce in ce mai ingusta daca urci si urci. Cei care au ajuns sus, sunt cei pe care ii intelegi si simti cu toata fiinta si la orice virsta.
O poza de marmura ramine uneori singura urma pentru noi, muritorii de rind.

"coatele ascuțite" - care țin de o realitate a palpabilului ce ne ține atenția vie cu împunsături de suliță și "iedera s-a îmbrăcat în zăpadă" (asta după ce și-a nemurit "bătrânii orașului") sunt cei doi poli ai observației, ai trăirii! Între ei, "sfoara" din "colțurile ultimelor versuri" ca un ax al balanței ce ne ține în lumină! Din când în când se mai"rupe". Blestemul poetului - asumat. Însumat. Reverență pentru iederă!
Cu prietenie, Maria

Ce frumos ca ne plimbam printre cararile iederelor!!

ehei, ce de vise are doamna la pachet :)
incearca sa citesti fara "de ce nu ți-am trimis poezii/ultimele" si fara "poemele nu vor să plece departe". mie mi se pare ca suna mult mai bine si curge mult mai cursiv.

am citit, m-am uitat pe fereastra si am incercat sa imi imaginez cum le-ai citit tu,
da,
e mai bine fara acele versuri
pe primul il tai pe loc

doar ca acolo la penultimul
lipseste un ceva....

multam ca ai dus pachetul mai departe...