Poezie
Nimb fântâna zilei
Colecția: Explorări în lumină
1 min lectură·
Mediu
pipăi arsura care despică
hotărârea de-a păși chiar și despădurit
pe marginea năucă a zilei mă las înghițit
pic cu pic de caldarâmul încins
ritualul gesturilor mărunte
limbi de șarpe înroșesc dual jumătatea mea părăsită
și cea bătătorită de-scrumiri și eresuri
orbirea năpârlește iluminări de-o clipă
mă caută în ziua lucrătoare
amintirea a ce-aș putea să scriu în templul exilat
al ființei visătoare
sunt în fântână nici sete pârjolită
nici apă care doare
cupa cea sacră am spart-o de incisivii lumii
amfora fragilă a inimii
rezonează acute lovită sub centură
doar pleoape-nfiorate prin scocuri cad din soare
și distilează puțin câte puțin din privirea mea
prelinse din arsura zilei lucrătoare
cad nimburi în fântână
în zi de sărbătoare
044.473
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Elena Chindea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Elena Chindea. “Nimb fântâna zilei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14002932/nimb-fantana-zileiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OAOAOttilia Ardeleanu✓dar citind și recitind poemul tău, îi văd un titlu de genul "Nimb fântâna zilei" (în loc de "Nimburi în fântâna zilei"), astfel mi se pare o imagine și un vers extrem de bogat!
0
MCMulțumesc petru trecere, apreciere și idee de potențare a cuprinsului prin titlu sugerat de tine ! Perfect de acurd cu tine - drept care mă și execut! Te mai aștept cu drag și altădată!
Maria
0
RL"de-o clipǎ" poemul acesta se oprește ca "o iluminare" în ființa ce cautǎ în "templul exilat" tot ce toacǎ " incisivii lumii" și ai dreptate, de ce nu i-am sparge cu "amfora fragila a inimii? Ȋn fond,
suntem doar unde energetice circulând libere, întorcându-ne întotdeauna la matcǎ cu aceeași încǎrcǎturǎ pe care o rǎspândim. Mi-a plǎcut imaginea: " sunt în fântână nici sete pârjolită nici apă care doare ", ducându-mǎ cu gândul, la izvorul nesecat ce curge prin fiecare alimentându-ne setea… de a ne continua traseul…dar nu oricum! Cu prietenie Rodica!
suntem doar unde energetice circulând libere, întorcându-ne întotdeauna la matcǎ cu aceeași încǎrcǎturǎ pe care o rǎspândim. Mi-a plǎcut imaginea: " sunt în fântână nici sete pârjolită nici apă care doare ", ducându-mǎ cu gândul, la izvorul nesecat ce curge prin fiecare alimentându-ne setea… de a ne continua traseul…dar nu oricum! Cu prietenie Rodica!
0
MCMă bucur că ți-a plăcut poema mea. Păcat este că nu reușim să ne-aninăm în plete doar "zi de sărbătoare" în parcurgerile noastre!
0