Poezie
(ne)împotrivire
poezii de dragoste
1 min lectură·
Mediu
doar chipul tău așezat ca o fotografie
între mine și altcineva se-ntoarce ca o umbră
mișcătoare privind mimicul spectacol de luptă
închinat zbaterii nerăbdătoare țâșnită ca o
explozie între două înfățișări
anevoioasă descifrare răzimată într-un colț
de destin o port în mine ca pe un papirus
lizibil ca și când gândul ar fi înrămat într-o
hartă unde-mi atârnă în văz visele
mă-ntreb dacă pot merge printre ele lăsând
în urmă vremurile ce-mi vin tot mai aproape
aruncând între noi imagini turtite în pieptu-mi
ce-mi fac privirile să pătrundă în cercuri
rostogolindu-mi de-a dura clipele
aș vrea să te-ntâlnesc prin aerul rarefiat
scriind cuvinte noi pe-un țărm necunoscut
în liniștea ascunsă în pietre pierdutele candori
să cuibăresc cu intonații schimbătoare
c-o răsuflare chipu-ți să ating
10 februarie 2012
022901
0
Dar, ceea ce nu-mi place cu adevărat este ultimul vers, de fapt forma în care este scris "c-o rǎsuflare chipu-ți sǎ ating", formă, zic eu, nepotrivită,
chipu-ți = chipul să ți-l
= chipul ți-l
= chipul să îți
Sunt sigur că se pot găsi variante de exprimare mult mai frumoase, demne de "neîmpotrivire". Cu scuze pentru observații. Evidențiez cu plăcere,(deși sunt un pic "derutat" de (prin, în, în):
"aș vrea sǎ te-ntâlnesc prin aerul rarefiat
scriind cuvinte noi pe-un țǎrm necunoscut
în liniștea ascunsǎ
în pietre
pierdutele candori
sǎ cuibǎresc cu intonații schimbǎtoare"
Mult succes!