Urlă și sfâșie-ți viața-n dinți

fain poem, da' ultimele doua versuri sunt asemeni unu varf de munte pe care nu foarte multa lume l-a urcat... Mi-a placut! Spor la scris si viata buna!

Un text bine scris și închegat. Atât. în rest, simboluri vechi, imagini răsuzitate. Poate dacă ai fi încercat să transmiți ceea ce simți altfel decât în stil clasic, ar fi ieșit poate altceva. Doar o părere, Eugen.

Toate simbolurile sunt vechi, tot ce se naste s-a mai nascut, tot ce se spune pe pamant s-a mai spus,tot ce se vede s-a mai vazut, tot ce se aude s-a rasauzit, tot ce se uziteaza este rasuzitat, indiferent in ce "stil " ai face-o. Aveti voi ce aveti, cei mai tineri, cu "stilul clasic". Dar e greu (si meritos poate) sa scrii in stil clasic, in acelasi timp scriind si "un text bine scris si inchegat". Nu stilul in care scrii conteaza, ci felul in care iti traiesti poetic si exprimi drama existentiala. O sa ajungi candva, sper, la o asemenea concluzie, d-le Eugen Bot.

D-le Dachin, mi s-a facut de bucurie (mi-am insusit aceasta expresie de la Daniel Corbu) sa te reintalnesc printre cititorii mei. Dumitru Malin

remarcabil, chiar nu conteazǎ stilul, cât faptul cǎ, mi-a mers la suflet! Ultimile douǎ versuri parcǎ aparțin unei întregi generații!
Citit și recitit cu aceeași plǎcere și celelalte poeme! Succes în continuare domnule Mǎlin!