Târziu la capătul speranței

poezie calma ,clasica dar cu unele ferestre deschise spre un lirism pur care demonstreaza ca poetul ,chiar într-o forma fixa,se poate depasi ,poate inova,poate interesa
poetul e în pace în acest stil dulce,care raspândeste un spirit zen,care are un public fidel si care nu agreaza versul liber ,de avangarda
"preacumintenie",dar trebuie iesit din acest gen cam scolaresc în general
retin aceste versuri mai personale...

Lumina mă-ntoarce pe față, pe dos,
Mă scoate cu suflet cu tot în afară.

Îmi vine să seamăn încă de azi
Păsări ori fete pe străzi, printre ramuri,
Nu pentru mine, pentru tinerii brazi
Care surâd spre deschisele geamuri.

Ce bine ar fi sa fie "scolaresc" in sensul de a face scoala poezia clasica si azi. Poezia in general nu mai prea face scoala, stii cata "poezie" fara scoala se scrie. Atata cati "poeti" fara scoala exista. Si stii vorba" N-ar trebui sa indrazneasca sa scrie nici macar putin cine nu stie sa citeasca mult". Si bine as adauga eu.
Multumesc ca te apleci cu intelegere si dorinta deslusitoare spre textele mele si simt o prietenie pentru tine la fel de mare ca pentru iubita mea, Franta!
Stiu ca textul de fata nu este un text "adanc", e doar un text fals-jucaus ca o raza de primavara in februarie. Dar iti multumesc ca ai avut vreme pt. el.
Ce sa facem, asa, citindu-ne, ne mai imblanzim si noi "camilele chele ale singuratatii", un vers sublim, de-al tau, pentru care te felicit!

cu aceeasi prietenie,va întorc multumirile cu acelasi respect
mes amitiés

Multumesc Lavinia Micula.Tu insati "o tanara frunza" poetica pe care-o saruta buzele rotunde ale primaverii ce vine. Te voi citi si eu cu atentie in continuare!