Dimineți aici și dincolo

mai întâi amendamentele, în scopul unui plus de coerență, dat de un minus de explicație, precum și pentru un plus de naturalețe, atât cât se poate, într-un text ce nu ocolește metafora, dar știe să o dozeze:

din strofa doi aș elimina \"în splina...\", \"semenii mei\", \"înțepenite în scai de câștig\" (pentru că e acolo un ton moralizator care fisurează timbrul compact, detașat, al celui ce descrie, neutru și tocmai de aceea credibil)

din strofa ultimă aș elimina \"\"ori întristările/celor vii și destoinici, din aceleași rațiuni ca mai sus, cărora li se adaugă faptul că destoinici are, în context, o sonoritate sursă de umor involuntar (iar fețele le-aș vedea nearticulate, pentru a spori efectul de masă incertă)

de asemenea, tot din ultima strofă, aș elimina dar și-ul dinaintea lui dincolo. rămas singur în vers, dincolo ar fi mai accentuat, de unde și plusul de forță.

cu toate acestea, pentru că, spre deosebire de alte texte ale dumneavoastră, acesta mi-a părut mai echilibrat stilistic, în sensul în care osatura, ea însăși o figură de stil, nu se mai compune, la tot pasul, din altele, ceea ce, în alte dăți, sufoca, creând și impresia de prețiozitate

precum și pentru simplitatea ideii, ceea ce denotă curaj în alegere,

iar nu în ultimul rând pentru că reușește să impună o stare încă din strofa de început, chit că a compara orașul cu un animal nu reinventează nimic (dar formularea are precizie imaginistică neignorând nici tactul, nici auzul, în doar câteva cuvinte)

las semn, un fel de consecință a mai multor treceri pe pagina dumneavoastră de autor, dar declanșată, cu certitudine, de textul de față