Trecutul tău hai-hui pe unde-i, nu-i

ceva din aerul melancolic al lui yeats
remarc si atmosfera care te prinde dar, mai ales, te relaxeaza - unde relaxarea-i opusul incrincenarii, destindere
si nu face concesii exagerate rimei, asta-nsemnind ca isi urmareste ideea pe care o transmite
o data cu emotia
placut

Da, rima te si ajuta, dar te si incurca, uneori grav. Mai ales daca faci concesii mari in defavoarea expresiei de dragul ei. Si totusi, rima "bună", rima "roditoare" este un atribut esențial al unei poezii care se vrea si cantec nu doar "zicere". Am publicat anul în 2010 un volum întreg, scris în mod programatic, fără rimă. Dacă am două-trei poeme cu rimă într-o carte de 100 de pagini. Cartea se cheamă "Mânia amurgului" și toate poemele ei sunt aici, pe acest site. Dar mi-am amintit de "întoarcerea poetului la uneletele sale" și-am zis că dacă Tronul Zeițelor mi-a dat darul de-a putea scrie poezii cu rimă (desigur, cu condiția să fie poezii și nu "cuvinte goale ce din coadă au să sune") atunci e păcat să fug intenționat de acest har, pe care, sunt sigur, mulți și l-ar dori, dar nu-l au și se consolează cu "modernismul", "posmodernismul", "douămiismul", etc. Dar sunt căi spre poezie și pe acolo, după cum presimt că bine știi, dragă Adrian Pop. După cum zicea Marc Twain : "...nu mă puneți să aleg între iad și rai că eu am prieteni și-acolo și acolo" (citat din memorie). Să ne citim cu drag și cu același regret că și poemele, ca și femeile, "după ce te iubesc, se mărită".