Rodica Lupu

Treceam prin soartă paralel cu liniștea Călcând pe câmpul gol fără regrete Din lumină îmi făceam șirag de amulete Știind că la apus sublimu-i asfințea. Sus înspre munți, zborul avea

mă fascinează slava luminii niarne cum aleargă prin neant prelungindu-i tărâmul spre veșnicie dincolo de vederea noastră se întind porțile cardinale ale luminii păzite cu strășnicie de chei

Printre amurguri mai răzbat spre tine Ușor ca fulgul într-un gând răzleț. Pe coama visului pornesc pașii în umblet Din pribegiri apoi, drumu-și opresc la mine. Înlăuntru-mi, pietrele lovesc în

Încrezătoare m-am amestecat în șiruri de cocori urmându-le zborul spre supraviețuire. Pe-o aripă căram o lacrimă din soare s-o am licoare a prozlăvitului zeu. Cu ea voiam să-ncerc tăria

sub pleoapele tale mă-adăpostesc la-ntretăierea drumurilor unde prelungirea fericirii este punctul de sprijin al gândului ce-mi trece prin tine ca-ntr-o legendă uitată în mijlocul palmelor

Slove tăcute, rătăcite prin sertare, îngălbenite de ani și uitare, ne vorbesc, despre cum a fost mai demult. Noi le citim cu stupoare. Neputința obscură se afundă și mai mult în

știu niarne că neantul e viu iar punctele-i cardinale se strâng la răscrucea nopții acolo mi se adună și visele foșnind despletite cu ochii-necați în lumina propriului meu har dorințele-mi

cuvintele se mulau traiectorii peste linștea ninsă pe brațele mele mânată de primul concept al fiirii tremurând adunam tot albul din ele retina mi s-a umplut cu cerneluri curgeau singure-n

A câta oară m-am născut din aburul ce-n ploi se varsă? A câta oară am murit în iarna rece sub zăpadă? Am renăscut de-atâtea ori în fiecare dimineață. Cu fiecare răsărit începe-o nouă

Uitarea se așterne sediment pe chipul semănând a așteptare, dar tu, întoarce-ți văzul iminent, să-ți amintești de clipa întâmplătoare. Nu-mi pare rău, când, cu mâna te-am atins, căldura ți s-a

se zgâlțâie pământul modificându-și trupul de clocotul ce fierbe în adânc mișcări de neînvins îngrămădite teanc vuiesc deasupra lumii schimonosindu-i chipul se schimbă totul într-o clipă iar

ți-am spus niarne că a sosit vremea să o iau de la capăt să mă mai scurg odată în necunoscut amestecată în coloane de păsări purtată de sentimentul acesta de zbor cuib să-mi zidesc pe o nouă

te caut în boabele de rouă ale fiecărei dimineți te caut în primele și ultimile clipe ale zilei te caut în orele târzii de insomnii te caut în calea primilor pași ai începutului te caut în