niarne tot albul din lume

niarne tot albul din lume nu se compară cu puritatea ce-mi naște această liniște măreață nicicând mintea nu mi-a gândit sumar dar acum orice por al ei îmi invadează sinele de nevinovăție mă exfoliază într-o infinitate de înțelesuri le rabd niarne ca pe o sete de mântuire încălzindu-mă sub privirile lor purtătoare de pocăință e o plutire de nori această liniște și mă simt împăcată asemenea izvorului care reușește să-și răspândească în lume apa-i astăzi n-am să-mi mai cert așteptarea și nici uitarea le voi semna armistițiul existenței niarne cu acest abur de liniște trebuie să-mi înfrunt orice gând care-mi presară din loc în loc câte o clipă sângerândă ah doamne nu vreau ca umbra lumii să mi se aștearnă pe inimă răcoare și nici amintirea ei nu mi-o deschide în suflet azi vreau să-mi binecuvâtez pietrele și oamenii deopotrivă tainele lor să rămână străbunilor iar eu să mă semăn iertare în brazdele acestei lumi așa cum te-ai semănat tu iubire în lutul meu 18 aprilie 2011