simți niarne mișcarea acestei pietre

simți niarne mișcarea acestei pietre cum se năruie peste privirea mea nu-mi încape în ochi frământarea ei este prea veche niarne și dacă am să i-o smulg s-o arunc în valuri pot știi eu ce tsunami ar provoca nu am s-o dizolv niarne în singurătatea mea sigur se va mistui iar eu voi trăi în lumea ei tumultoasă o piatră niarne este sâmburele acestei lumi încap în el atât veghea cât și insomnia ei abia mai fac față soarele și luna să-i lumineze ținerile de minte ale atâtor veacuri o să am o vreme la ce gândi și poate amestecul ăsta de ieri și de mâine va renaște universul acesta aproape ucis de spaimele evoluției poate acum va răbda mai abitir ca zeii jocul mișcării și al materiei da niarne nu te încrunta oricum adevărul tot din pietre îl vom afla acum lasă-mă te rog să-i contemplu nemărginirea orice secundă are viața ei personală și propriul ei gând iar eu încă mai am atâtea de aflat 13 aprile 2011