De ce-mi apare câte un rid niarne

de ce-mi mai apare câte un rid niarne pe-ntinsul ăsta nebăgat în seamă de liniștea sinelui meu nu mă tem de gânduri și nici de vise sunt doar abstracții hrănite cu sângele meu niarne câteodată le dau crezare dar numai în ceasurile când mi-e prea sete de cupa mea de eres nu dau vina pe nimeni însă paleativele pe care le iau cred că sunt expirate și atunci intervin chirurgical cu vorbe și verbe să-mi mai cos câte o rană este foarte important aspectul exterior ochii te judecă după cum arăți niarne iar aceste riduri nu doresc să-mi fie condamnarea la lipsa mea de păcat știi că aud numai sensul cuvintelor și mereu încerc să le desfac încolăcirile de pe sufletul meu le rabd insinuările niarne atât cât nu-mi afectează pielea-mi albă întind de ea cât pot să-i păstrez amintirile intacte ar mai fi însă dâra asta de timp care-mi curge și-mi șterge făptura de tot ce am fost abia-i mai încap într-un colț cât umbra-i mi se mulează pe trup și prezent vom fi prieteni coabitând altfel probabil îl voi urî și din nemurire 15 aprilie 2011