vrem nu vrem niarne

vrem nu vrem niarne sub zidurile acestui pământ se-mplinește apocalipsa și tot ce strigă-n noi se pierde tot în valurile lui ca în legenda născută dintr-un cuvânt care-și păstrează intactă geometria sfântă a logosului cu toții suntem particulele unui alfabet încercând să-i decriptăm taina nu reușim niarne sub dumnezeu oile pasc iarba morții duhul ei aleargă pe acest tăpșan al somnului visăm la țărmuri unde cuvintele înalță piramide când ne trezim nu vedem decât crucile lor întindem brațul spre ele realizând apoi că degetele ne sângerează ca și cum am atins punctul interzis între aceste ziduri stau închise misterul și cheile lui ca în jocul acela apă foc dacă suntem aproape luăm foc dacă ne depărtăm ne înecăm nereușind nici virgula măcar s-o așezăm unde trebuie tot ce ne rămâne este să ținem ochii deschiși probabil că pământul acesta niarne nu și-a terminat încă de scris epopeea drumul ei se revarsă în fiecare iar noi umblăm căutându-l în nesfârșirea-i prelungă poate vom căpăta un răspuns după acest purgatoriu când ne vom înfrupta apoi dintr-un alt pom al cunoșterii oare atunci vom afla literele și înțelesul primului cuvant 19 noiembrie 2011