Poezie
dă-mi mâna dragul meu
1 min lectură·
Mediu
să ne rătăcim amândoi
prin viață
departe de gardul acesta înalt
ce-mprejmuiește clipele
în tandemuri
fără niciun regret
nu vom privi în oglinda retrovizoare
cel mult vom împrumuta
de la acest anotimp
perenitatea zdrobitoare de îndoială
putem să-i culegem ultimii lujeri
pe care încarnarea sentimentelor
se va face eșalonat
ca și substanța intrinsecă
în om
aprinde te rog
flacăra acestui gând
las-o să ardă
până la epuizarea oricărei minciuni
până la atingerea cuvintelor
ce traversează de la un capăt la celălalt
sufletul
în el ni se vor împreuna și tăcerile
formând imagini cu n înțelesuri
vom ține cont de adieri dragul meu
să nu ne perturbe privirile
întorcând imaginile pe dos
infinitul e plin de neînțeles
iar retina abia îi zărește intenția
ca și cum după fiecare pătrundere
în realitate
se întețește vântul
aruncând cu țărână în ochi
orbindu-i
8 octombrie 2015
002.291
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Rodica Lupu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Rodica Lupu. “dă-mi mâna dragul meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-lupu/poezie/14080446/da-mi-mana-dragul-meuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.