să o iau de la capăt

ți-am spus niarne că a sosit vremea să o iau de la capăt să mă mai scurg odată în necunoscut amestecată în coloane de păsări purtată de sentimentul acesta de zbor cuib să-mi zidesc pe o nouă orbită iar încercarea aceasta niarne să-mi rămână lipită de suflet ca întâia naștere sinele meu nou să-și uite de sine ochii să-mi taie privirile îndepărtate deasupra lor să-mi pot citi cartea scrisă cu litere atârnând de marginile existenței fiecare rând însemând un ideal îndeplinit sigur trebuie să pun punct înainte ca somnul să se cuibărească înăuntru-mi inversându-mi gândurile migratoare pe alte și alte ținuturi ar fi ca și cum niarne m-ar lovi propriul meu trup până când aș înțelege pedepsele acestei lumi iar ea ar trece pe lângă mine mirată neînțelegându-mă 9 martie 2011