mă fascinează slava luminii

mă fascinează slava luminii niarne cum aleargă prin neant prelungindu-i tărâmul spre veșnicie dincolo de vederea noastră se întind porțile cardinale ale luminii păzite cu strășnicie de chei protectoare ochii le deschid zilnic umblând prin nesfârșirea lor înfruptându-se din tainice sclipiri ce atârnă la gâtul astrelor noaptea niarne trăiește din somnul luminii atunci văzul își reflectă imaginile pe ochii stelelor sub pleoape odihnesc privirile crugului ceresc ascultandu-i atent poveștile î-i vom auzi revărsarea bolților cum prăbușește-n neant adieri fosforescente ne spălăm privirile-n leșia cunoașterii niarne nici un om nu rămâne osândit la-ntuneric î-l atinge doar tangent până când primul licăr aprinde temelia lumii chiar dacă întoarcem privirile spre aurorele îndepărtate ale pământului tot vom vedea razele cum i se-nfig în inimă luminându-l ca o slavă ce-ascunde-n veșnicia ei nepătrunsul beznei 30 octombrie 2011