RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
ANGELA
Sufletul este mimetic, fiindcă își schimbă substanța și culoarea în funcție de natura stărilor sufletești.
Mă bucur că ai vizualizat și apreciat substanța poetică cu care sunt impregnate versurile.
Sufletul este mimetic, fiindcă își schimbă substanța și culoarea în funcție de natura stărilor sufletești.
Mă bucur că ai vizualizat și apreciat substanța poetică cu care sunt impregnate versurile.
Pe textul:
„Suflet mimetic" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextViața-i un rug aprins în care se mistuie neputințele și spleenul, însă are un spațiu privilegiat, special, neatins de mâzgă și tenebre, în care iluminează poemele.
Suntem conectați toți la lume, ca o lentilă de contact la ochi, iar când ramificațiile se rup și devin un perete subțire, transparent, viața iese din sine și ne diluăm, devenim entități și umbre.
Suntem conectați toți la lume, ca o lentilă de contact la ochi, iar când ramificațiile se rup și devin un perete subțire, transparent, viața iese din sine și ne diluăm, devenim entități și umbre.
Pe textul:
„primăvară cuantică" de florin caragiu
0 suflu
ContextTornada afectelor șterge trecutul cu conexiunile amintirilor atașate de prezent, viscolește cu nefiind prin deșertul ființei, spațiul uman este separat de Dumnezeu între neființa întrupată într-un cimitir vesel și între ființa care face din armonie o simfonie a naturii.
Pe textul:
„Simfonie de separare" de Laichici Violeta Daniela
0 suflu
ContextÎntunericul își concentrează substanța până devine un punct de suspensie, iar lumina inversează distanțele (departe se face aproape) și temperaturile ( mai frig se face cald).
Răsăritul urcă în spațiul privilegiat unde stau vulturii și își trimite lumina matinală să cânte împreună cu ploaia.
Răsăritul urcă în spațiul privilegiat unde stau vulturii și își trimite lumina matinală să cânte împreună cu ploaia.
Pe textul:
„Nu știu cum aș putea numi așa ceva" de Alexandru Mărchidan
0 suflu
ContextTotul se învârte spre înăuntru, scârba crește din seva frumuseții mutilate, din furnalul sinelui iese fumul ce are fizionomia ta volatilă, totul se petrece într-o dimensiune spațio-temporală ce degenerează corpul, în care uitarea prăbușește ființa într-un abis umplut cu apă murdară și stătută.
Ai realizat o simbioză excelentă între un text enunțiativ și o poezie modernă.
Ai realizat o simbioză excelentă între un text enunțiativ și o poezie modernă.
Pe textul:
„puful spart" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextCând mintea e umplută de întunericul ce dizolvă lumina, iar gândurile negative le atacă pe cele pozitive, depresiile se adună, strat după strat, în psihicul labil învârtindu-se într-o lume personală absurdă.
Alergi în gol după simulacre, pe pista lașității și, obosit, te oprești vizualizând trecutul în loc să-ți proiectezi gândurile înspre un viitor fortuit.
Alergi în gol după simulacre, pe pista lașității și, obosit, te oprești vizualizând trecutul în loc să-ți proiectezi gândurile înspre un viitor fortuit.
Pe textul:
„s-a înecat în mintea mea lumina " de Fanache Emil
0 suflu
ContextADRIAN POP
Cred și eu, dacă nu ai înțeles nimic din maxime și nu îți place filozofia.
Tu bați pădurile și nu vezi copacii.
Cred și eu, dacă nu ai înțeles nimic din maxime și nu îți place filozofia.
Tu bați pădurile și nu vezi copacii.
Pe textul:
„Ființă și non-ființă" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextMi-a plăcut imaginea mâinii băgate până la gât în rană pentru a scoate zâmbetele veștejite ale iubitei, pentru a pipăi mecanismele pline de unsoare ale durerii, pentru a pune șuruburi legând cartilagii, o rană devenită entitate și umblând pe străzi, ce ia ipostaza unei lumi bolnave și se întinde în oameni ca o calamitate.
Nu știu cine a scris poezia, tu – cel care te vezi și ești văzut – sau celălalt care vorbește din interior.
Nu știu cine a scris poezia, tu – cel care te vezi și ești văzut – sau celălalt care vorbește din interior.
Pe textul:
„rana de cristal" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextCând scrii poezie trebuie să fie întuneric în cameră care să pipăie forma lucrurilor, și toate becurile gândirii trebuie să fie aprinse pentru ca rațiunea să-ți poată dicta poezia.
Când scrii poezie trebuie să fie liniște în cameră, s-o auzi cum tușește și cum este străbătută de convulsii în spațiul tăcerii.
Am adunat bucățile de cuvinte ce au sărit din tine și le-am descifrat cu ajutorul spiritului.
Când scrii poezie trebuie să fie liniște în cameră, s-o auzi cum tușește și cum este străbătută de convulsii în spațiul tăcerii.
Am adunat bucățile de cuvinte ce au sărit din tine și le-am descifrat cu ajutorul spiritului.
Pe textul:
„Flamingo" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextSomnul spart în cioburi de gânduri care taie carnea conștientului invadat de vise diurne, se învârte prin globii oculari încețoșând vederea căutând refugiu înspre interior, acolo unde stă Dumnezeu și compune poezii pe care le citești, poezii scrise cu cerneala cerului lichid sublimat în lăuntru.
Pe textul:
„ies de pe distanță" de maricica frumosu
0 suflu
ContextÎntre început și sfârșit se întinde segmentul existențial, iar cuvântul ce trebuie inventat pentru a descrie exhaustiv viața conține în el pentru fiecare om o literă dintr-un alfabet al iubirilor neîntâmplate.
Șirul de vise ratate se inserează într-o lume paralelă în care se implică Dumnezeu, fiindcă în lumea noastră diavolul se luptă cu arhanghelii.
Șirul de vise ratate se inserează într-o lume paralelă în care se implică Dumnezeu, fiindcă în lumea noastră diavolul se luptă cu arhanghelii.
Pe textul:
„manual de utilizare a sexului" de Mirela Lungu
0 suflu
ContextInsomnia o vezi ca o scorbură în copacul gândurilor ce freamătă, zvâcnesc, și creează imagini în somn sau o percepi ca o trecătoare între conștient și reverii ce înregistrează sincopele timpului; când somnul refuză să ia în acaparare ființa, sufletul vibrează intens în efervescențe care îl sfărâmițează în corpusculi de nisip.
Pe textul:
„parte din idealism, apa" de heghedus camelia
0 suflu
ContextUn frumos și expresiv jurnal reflexiv, care concretizează o multitudine de “dacă” într-o matrice existențială ce cuprinde, printre altele, elementele scrisului bagatelizat prin repetarea ideilor, ale iubirii cosubstanțială lumii, a țipătului chemând neputința, a simțurilor uzate de stereotipie și monotonie, a dorințelor stârnind pasiuni, a plânsului – rictus pe fața nefericirii și a sinelui schițând conturul a ceea ce ești diluat de slăbiciuni sau concentrat de succese.
Pe textul:
„Jurnal din cuvinte" de Alina Maria Ivan
0 suflu
ContextLumina care tatuează pe piele stigmatele fotonilor țipă în tine, iar timpul se depune între sinapse prin care circulă gândurile pictând vitralii în bazilica sufletului cu coloane de afecte înfipte vertical în genunea durerii.
Sub măști euri false sfredelesc tainele prăfuite de minciuni, bolnave de larve și a căror vindecare depinde de panaceul adevărului.
Sub măști euri false sfredelesc tainele prăfuite de minciuni, bolnave de larve și a căror vindecare depinde de panaceul adevărului.
Pe textul:
„Vocabule între spărturi de timp" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextTimpul a intrat pe ușa din față încorporând în spațiul lui ziua ce-și țese pe realitate fire de lumină dezvăluind fizionomia policromă a lucrurilor.
Puterea cuvintelor devoratoare naște canioane în suflet în care timpul țese plase dese de efemer.
Puterea cuvintelor devoratoare naște canioane în suflet în care timpul țese plase dese de efemer.
Pe textul:
„Duet" de Alexandru Mărchidan
0 suflu
ContextSupraviețuirea într-o lume bulversată de ipohondrii și angoase ține de o glorie a plânsului tăcut și a amăgirii udate de valuri de sirene.
Deșertul dintre om și om se întinde orizontal de la neputință la neființă și crește exponențial pe măsură ce neînțelegerile și urile capătă afinități de lege.
Deșertul dintre om și om se întinde orizontal de la neputință la neființă și crește exponențial pe măsură ce neînțelegerile și urile capătă afinități de lege.
Pe textul:
„scutul lui achile" de Cătălin Al DOAMNEI
0 suflu
ContextCerul curge prin tine și-și sublimează azurul în afecte, în timp ce pământul pe care apasă viața așteaptă nefiindul în care toți suntem egali în frumusețe.
Sub bobul de rouă suntem mici, cu viața impregnată de mirosul de frunze putrede încolțind din semințele ontologice, din care răsare vulgul murdărit cu tină sau poeții cu sublimările spiritului având acces la zborurile cosmice.
Sub bobul de rouă suntem mici, cu viața impregnată de mirosul de frunze putrede încolțind din semințele ontologice, din care răsare vulgul murdărit cu tină sau poeții cu sublimările spiritului având acces la zborurile cosmice.
Pe textul:
„lângă iubiții poeți" de viorel gongu
0 suflu
ContextÎntr-o călătorie din exteriorul proiectat de rațiune înspre sine, ai strâns tăceri
asurzitoare zdrobite în ochii prin care lumina călătorește, clipe ce fug
ireversibil prin clepsidră agățate de gânduri ce individualizează ființa,
vremelnicii prefigurate în amurg și taine în care se revelează demiurgul.
Repetițiile “și”, “voiam”, parcă conferă poeziei un aer desuet.
asurzitoare zdrobite în ochii prin care lumina călătorește, clipe ce fug
ireversibil prin clepsidră agățate de gânduri ce individualizează ființa,
vremelnicii prefigurate în amurg și taine în care se revelează demiurgul.
Repetițiile “și”, “voiam”, parcă conferă poeziei un aer desuet.
Pe textul:
„Pe palme, neuitarea" de Oana Rovența-Micu
0 suflu
ContextÎn poezie sfera este simbolul perfecțiunii, al nelimitatului, astfel că întregul nu te poate cuprinde.
Față de cub care are muchii ascuțite înțepând ființa din care se scurge
substanța neputinței și nimicniciei, sfera adună în spațiul ei existențial
risipirile, fărâmițările și dispersiile ființiale, coagulând trăirile în tortura
clipei.
Albul, fulgul, apa, norul, crinul au afinități cu îngerul, însă aceste elemente
se pierd, destrămate de strigătul iraționalității în iubire.
Față de cub care are muchii ascuțite înțepând ființa din care se scurge
substanța neputinței și nimicniciei, sfera adună în spațiul ei existențial
risipirile, fărâmițările și dispersiile ființiale, coagulând trăirile în tortura
clipei.
Albul, fulgul, apa, norul, crinul au afinități cu îngerul, însă aceste elemente
se pierd, destrămate de strigătul iraționalității în iubire.
Pe textul:
„Capricii 7" de ana sofian
0 suflu
ContextBusola ta arată calea melancoliei într-o călătorie prin spațiile singurătății de la pământ la cer.
Chipul iubitei este modelat din substanța eterogenă a fizionomiilor tuturor femeilor din lume, încă nu o cunoști din moment ce nu a fost niciodată la rândul de entități ideale și reale care-au străbătut destinul tău.
O poezie frumoasă ca a unui pictor impresionist.
Chipul iubitei este modelat din substanța eterogenă a fizionomiilor tuturor femeilor din lume, încă nu o cunoști din moment ce nu a fost niciodată la rândul de entități ideale și reale care-au străbătut destinul tău.
O poezie frumoasă ca a unui pictor impresionist.
Pe textul:
„tango la polul nord" de lupu ionut catalin
0 suflu
Context