rana de cristal

azi dimineață am văzut atât eu cât și celălalt eu că am o rană sub sfârcul stâng
am început să o râcâi ca pe un loz
un curent electric s-a pornit și toate clădirile de pe suprafața pielii s-au spulberat
oricât de drept încercam să stau

acum mai lipsește doar zgomotul infernal dintr-o uzină în rest nu e nicio diferență
privesc pleiada de luceferi ce se nasc din aparatele lor de sudură
în capăt noaptea dă din porțile halei ca din aripi
porțile care străpung norii apăruți din piatră seacă

atât eu cât și celălalt eu
dăm la o parte cu picioarele pătura de pe noi pentru a ne ridica din pat
ne reîntâlnim undeva între oglindă și jetul de apă rece

deja mă gândesc la zilele când se vor toci unghiile de la atâta zgândărit
când o să trebuiască să port mănuși pentru a nu mă face de râs în fața vânzătorilor
când va trebui să mă pansez cu unul dintre alimentele reci proaspăt cumpărate
poate chiar pachetul cu unt

da
știu
voi continua să am senzația de claustrofobie oriunde în oraș
o să fiu tot nechibzuit cu banii nu-mi fac iluzii
o să cad prin canalele de scurgere ale sângelui
mă voi opri în continuare pentru a spune te iubesc! unor tablouri prin muzee
mă voi îneca minute în șir cu apă din aceeași grabă ca în copilărie
mă vor enerva vecinii care vor ține mult ușa deschisă la lift așteptând parcă să iasă niște flori
în timp ce celălalt eu o va lua furibund pe scări

aproape fiecare minut mă va găsi cu mâna băgată până la gât în rană
încercând să o repar pe pipăite fără să mă uit la mecanismele pline de unsoare
voi strânge dinții de parcă acolo
prin tartrul care începe să se topească precum zăpada în parcuri
ar fi ascuns un șurub ce strânge carnea înapoi pe oase

voi vedea forma rănii în zâmbetul iubitei
în mârâitul câinilor maidanezi
în îmbinarea cărămizilor de la noile construcții ce apar pe locurile virane
când fac dreapta spre metrou

în urmele pe care le lasă deasupra gleznelor elasticul de la ciorapi

voi vedea forma rănii trecând pe străzi ca un rezultat ekg
ce s-a hotârât să-și ia lumea în cap

dar cred că îmi fac prea multe probleme
până la urmă este doar o formă plăcută sub sfârcul stâng
ca o plăcuță de înmatriculare
și așa acolo era un maidan
când pipăi orbește pe sub tricou are contur viu de fluture
cu țepi de cactus