Poezie
Simfonie de separare
poeme crescute în locul frunzelor căzute de bătrânețe
1 min lectură·
Mediu
E un cimitir vesel la doi pași de mine
noaptea se-aprind felinare de parcă ar fi orășel de provincie
se zvonește că fiecare are un pat de odihnă acolo
unde toți ascultă de Dumnezeu
o simfonie de separare
din cărămizile albastre ale cerului
aici sunt eu
văzută în oglinda mării o hoinară fără casă
adun roua dimineții de pe firișoarele de nisip
și-ncepe să viscolească deșertul
ca un trecut ce-ți amintește de ultima tornadă
după care găsești mereu ploaie când îți este sete
nu regret ce am pierdut
023.186
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Laichici Violeta Daniela. “Simfonie de separare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laichici-violeta-daniela/poezie/14026374/simfonie-de-separareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Tornada afectelor șterge trecutul cu conexiunile amintirilor atașate de prezent, viscolește cu nefiind prin deșertul ființei, spațiul uman este separat de Dumnezeu între neființa întrupată într-un cimitir vesel și între ființa care face din armonie o simfonie a naturii.
0
Mulțumesc pentru semnul de lectură.
0
