Poezie
până la capăt
1 min lectură·
Mediu
ești femeia ce simte orice neliniște orice gând orice nefericire
până la capăt
te îmbraci maiestuos cu aceleași sentimente
care îți dau forme și rotunjimi frumoase
încât și pământul de sub picioare respiră
prin tălpile tale prin urmele pașilor tăi
împărțită între zi și noapte
în miezul luminii zâmbești unui viitor incert
în inima întunericului ești femeia cu cearcăne de dor
și uite
cumva în urma ta războaie să fie
nu știi niciodată despre pierderi despre câștiguri
știi doar despre tristețea ce mușcă din tine flămândă
dar o lași liberă nu-i prinzi lanțuri la gât
căci nu e câine de curte
se întâmplă
așa când ți se pare ție că soarele răsare
în cotloanele tale necunoscute
să fii singura ce stă la malul apei
și cere iertare unui necunoscut
pentru fapte de vinovăție
dar nimeni nu poate trece de iarna din priviri
să ajungă la vara din sufletul tău
002.049
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 149
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Laichici Violeta Daniela. “până la capăt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laichici-violeta-daniela/poezie/14038684/pana-la-capatComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.