RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Când marele NU se așează între două persoane, două trupuri care își continuau drumul, acum stau în fața bifurcațiilor vieții, căci oglinzile care reflectau fizionomia iubirii s-au spart de pietrele ce strivesc gândurile.
Ritmul lăuntric, dinamic și complex, este mușcat de câinii nefericirii, și din el se prelinge bulversarea, cu psihicul ce face echilibristică pe sârma întinsă între două lumi antagonice.
Ritmul lăuntric, dinamic și complex, este mușcat de câinii nefericirii, și din el se prelinge bulversarea, cu psihicul ce face echilibristică pe sârma întinsă între două lumi antagonice.
Pe textul:
„oglinda lumii" de Eugenia Reiter
0 suflu
ContextDacă ar fi sfioasă moartea, am scăpa de ea prin îndrăzneală și tupeu, am trimite-o pentru specializare în facultatea nefiindului, căci unii intră în moarte ca într-o nuntă, și ies din viață pe poarta blasfemiilor, sacrilegiilor, pe care o percep ca indezirabilă, proscrisă, pervertită în profanul suferinței.
Când nefiindul invadează teritoriul fiindului, ne teleportăm pe planeta iluziilor, pentru a trăi înconjurați de simulacre, care presară prafuri vii peste florile veștejite.
Când nefiindul invadează teritoriul fiindului, ne teleportăm pe planeta iluziilor, pentru a trăi înconjurați de simulacre, care presară prafuri vii peste florile veștejite.
Pe textul:
„Nuntă" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextCând nicio lume nu te mai vrea, îți creezi singur una din monadele poeziilor, în care timpul are un singur imens hiatus, care se întinde de la 0 la plus infinit, și în acel hiatus te-ai depus pe tine, făcut din puncte înnodate înglobând nesfârșirile, atât de vii și totuși atât de pline de iluzii.
Între două dureri normale stă anormalul ce se depune într-o lacrimă inedită, pe când normalul exilat pe insula lui niciunde, condamnă neputința ce a devenit din proscris arhetip.
Între două dureri normale stă anormalul ce se depune într-o lacrimă inedită, pe când normalul exilat pe insula lui niciunde, condamnă neputința ce a devenit din proscris arhetip.
Pe textul:
„nu știu să-mi strig lumile înapoi" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextOCTAVIAN
Interesantă ideea, intelectul joacă șah cu sinele, incitant de aflat cine câștigă, intelectul sau sinele.
Sunt flatat că ai jucat șah cu poezia personală și că ai mutat piesele gândirii tale pe tabla de șah a poemului.
Interesantă ideea, intelectul joacă șah cu sinele, incitant de aflat cine câștigă, intelectul sau sinele.
Sunt flatat că ai jucat șah cu poezia personală și că ai mutat piesele gândirii tale pe tabla de șah a poemului.
Pe textul:
„Om gol" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextCei care văd dincolo de stereotipuri, dincolo de complimente false, dincolo de chip, dincolo de ochi, scot cu privirea pătrunzătoare măștile, fără de care oamenii își descoperă goliciunea în care stă urâtul și imundul, tristețea îmbrăcată în hainele murdare ale lacrimilor și nerușinarea pusă într-un ambalaj nenorocit.
Tot ce vrei să uiți, devine mai acut, mai angoasant, mai anxios, invoci amnezia furibundă pentru a face curat prin memoria impregnată cu mâzgă și vrei să te transmigrezi într-un trup mai cald, mai ușor, mai locuit de pozitivități.
Tot ce vrei să uiți, devine mai acut, mai angoasant, mai anxios, invoci amnezia furibundă pentru a face curat prin memoria impregnată cu mâzgă și vrei să te transmigrezi într-un trup mai cald, mai ușor, mai locuit de pozitivități.
Pe textul:
„minunat om trist, să-i dăm un like" de Gabriel Nicolae Mihăilă
0 suflu
ContextÎncaleci viața și pornești o cavalcadă pe iarba tasată a destinului, faci un număr de echilibristică pe sârma irealului, iar următoarea mișcare te aduce mai aproape de oricine și oricând.
Locul iubitei îl știi doar tu, căci stă ascunsă în firidele unei catedrale invizibile, încerci să cauți sfârșitul luptei pentru o viață care face spume la gură, ai fotografia nebunului din tine, pe care o caută îngerii.
Locul iubitei îl știi doar tu, căci stă ascunsă în firidele unei catedrale invizibile, încerci să cauți sfârșitul luptei pentru o viață care face spume la gură, ai fotografia nebunului din tine, pe care o caută îngerii.
Pe textul:
„viitorul are dinți strălucitori" de silviu dachin
0 suflu
ContextPe capătul ăsta de lume ființează oamenii în cicluri temporale, ce intuiesc nefiindul în invizibil și inefabil, pe celălalt capăt al lumii viețuiesc cuvintele, care trăiesc pe foi și se înmulțesc prin acuplare.
Așteptăm mugurii ca o promisiune de viață, așteptăm de la natură să se împodobească cu frunze și iarbă, așteptăm de la noi să luăm 10 la extemporalul despre Viață.
Așteptăm mugurii ca o promisiune de viață, așteptăm de la natură să se împodobească cu frunze și iarbă, așteptăm de la noi să luăm 10 la extemporalul despre Viață.
Pe textul:
„ar trebui" de Alina Florica Stasiuc
0 suflu
ContextSomnul își crește cântecele disonante cu ritmuri de coșmaruri, ce trăiesc doar noaptea, vântul ne zgârâie pielea, se ciocnește de fațade și de copaci cu sunete orizontale.
Imprimăm pe CD melodiile nefiindului, pentru a-i înțelege substanța lugubră, și muzica urii, pentru a-i cunoaște fațetele violente și izul de imund.
Dacă nu învățăm nimic niciodată, am învăța fără vrerea noastră prostia, iar realitatea s-ar înfășura într-o pojghiță translucidă.
Imprimăm pe CD melodiile nefiindului, pentru a-i înțelege substanța lugubră, și muzica urii, pentru a-i cunoaște fațetele violente și izul de imund.
Dacă nu învățăm nimic niciodată, am învăța fără vrerea noastră prostia, iar realitatea s-ar înfășura într-o pojghiță translucidă.
Pe textul:
„e bine să nu înveți nimic niciodată" de Marius Lazarescu
0 suflu
ContextPloaia bate la toate ușile cu degete lichide, nu o primește niciun om, iar copacilor li se face milă de ea și îi oferă adăpost în casa scundă a frunzelor.
După o beție cu ploi alcoolizate, orașul mahmur se ghemuiește în oameni ce beau alcoolul singurătății.
În locul în care începe veșnicia, se termină ființarea și începe non-ființarea, cu entități umane ce și-au dezlipit corpurile și s-au înfășurat în suflete.
După o beție cu ploi alcoolizate, orașul mahmur se ghemuiește în oameni ce beau alcoolul singurătății.
În locul în care începe veșnicia, se termină ființarea și începe non-ființarea, cu entități umane ce și-au dezlipit corpurile și s-au înfășurat în suflete.
Pe textul:
„cantoluna" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextNu mai ai suflet, în locul lui se cască înspăimântător un gol răsunător în care urlă fobiile și anxietățile, iar faptul mărunt de a viețui înconjurat de arealul plictisului generalizat, demonstrează căderea din eden în iadul social.
Sclavii moderni aleargă să-și reactualizeze permisul de trecere de la o lume degenerând în negativ la o lume în care zborul peste tot este un privilegiu al unei părți infime de extratereștri travestiți în oameni.
Convingător ! Poezia ta a supus sălbăticia cuvintelor, tu stăpân, ele sclave.
Sclavii moderni aleargă să-și reactualizeze permisul de trecere de la o lume degenerând în negativ la o lume în care zborul peste tot este un privilegiu al unei părți infime de extratereștri travestiți în oameni.
Convingător ! Poezia ta a supus sălbăticia cuvintelor, tu stăpân, ele sclave.
Pe textul:
„Mărturisiri ca și cum ar trebui să cobor" de Marius Marian Șolea
0 suflu
ContextPrea multă cunoaștere aduce suferință, diluată cu multă plăcere ce crește prin beneficiile progresului și bunăstării, căci cunoașterea fotografiază ipostazele unei lumi decadente, decolorată de vicii și păcate, care posedă intrinsec o lumină stricată.
Dimineața îți dizolvi în cafea nopțile albe, și constați că celălalt din tine a dispărut, iar zidul dintre tine și eul tău a fost spart.
Dimineața îți dizolvi în cafea nopțile albe, și constați că celălalt din tine a dispărut, iar zidul dintre tine și eul tău a fost spart.
Pe textul:
„Lumina stricată" de Bot Eugen Iulian
0 suflu
ContextCauți minunea printre drepte infinite, paralele între ele, crezând că o descoperi în spațiile dintre drepte sau în imaginația ce crește asimptotic spre + infinit, și în locul ei găsești inefabilul împărțit în simetrii și iluziile cu care s-au hrănit gândurile credule până au devenit obeze.
Fiecărei nuanțe îi corespunde o stare, fiecărei culori un sentiment, căci în lumea plană și ovală îi alocăm iubirii un pătrat, dorinței o piramidă, iar în zona dintre niciunde și oricând locuiește nefiindul ale cărui găuri negre sunt umplute cu fiind și închise ermetic cu lumină.
Uneori descopăr o minune minusculă în poezii, ca și acum în acest poem.
Felicitări!
Fiecărei nuanțe îi corespunde o stare, fiecărei culori un sentiment, căci în lumea plană și ovală îi alocăm iubirii un pătrat, dorinței o piramidă, iar în zona dintre niciunde și oricând locuiește nefiindul ale cărui găuri negre sunt umplute cu fiind și închise ermetic cu lumină.
Uneori descopăr o minune minusculă în poezii, ca și acum în acest poem.
Felicitări!
Pe textul:
„ poate în țara minunilor ideal este normalul" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextOrga nu este mormânt ciudat al unui zeu, fiindcă tonalitățile ei divine nu mor niciodată, la fel ca și zeul care are atribute de nemurire.
Într-adevăr visarea este o invenție importantă, căci prin visarea diurnă sau reverie, ne descătușăm de lanțurile realității și de povara existenței și ne proiectăm într-o lume ușoară, levitând în spațiile eterate ale imaginației, iar când articulațiile durerii ne dor, visăm la raiul creat în interstițiile intimității.
Într-adevăr visarea este o invenție importantă, căci prin visarea diurnă sau reverie, ne descătușăm de lanțurile realității și de povara existenței și ne proiectăm într-o lume ușoară, levitând în spațiile eterate ale imaginației, iar când articulațiile durerii ne dor, visăm la raiul creat în interstițiile intimității.
Pe textul:
„muzica s-a retras în coloanele înalte și reci" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextSă-i punem camașă de forță nimicului pentru a nu mai călători clandestin de la un om la altul, însă acesta cheamă ajutorul nefiindului ce penetrează cu corpusculii de 0 totul.
Nu am înțeles sau nu aveam ce să înțeleg, ultimele trei versuri : animalul a căzut în ce sau de ce ? animalul ne locuiește oricum ?! și atunci este eul sau sinele sau o altă entitate de-a noastră ?
Nu am înțeles sau nu aveam ce să înțeleg, ultimele trei versuri : animalul a căzut în ce sau de ce ? animalul ne locuiește oricum ?! și atunci este eul sau sinele sau o altă entitate de-a noastră ?
Pe textul:
„[biciuit cu uneori-ul domnișoarei ruginite până la suprafață]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextSufletul aflat în închisoarea corpului maculat de depravări, tare, vicii și imoralități, ar vrea să-și elibereze substanța într-un spațiu eterat, pur și imaculat, acolo unde se găsește elizeul irizând în Lumina divină.
Calea către El își deschide porțile, numai după ce trecem prin catharsisul mântuirii, până atunci însă bâjbâim prin întuneric, împleticiți printre obstacole reale sau imaginare.
Simplu ca un gest.
Calea către El își deschide porțile, numai după ce trecem prin catharsisul mântuirii, până atunci însă bâjbâim prin întuneric, împleticiți printre obstacole reale sau imaginare.
Simplu ca un gest.
Pe textul:
„Închisoarea sufletului" de Marius Iulian Zinca
0 suflu
ContextCălătoria e mai periculoasă decât jungla instinctelor și stepa angoaselor, dacă faci un pelerinaj fără să știi itinerariul numit destin, te poti ciocni cu hazardul și imprevizibilul, poți ajunge în deșertul din spatele întunericului și nu-ți sunt de ajuns toate lacrimile omenirii pentru a-l schimba în oază.
Dacă ecuația nu e a ta, crează-ți una nouă, cu n-3 necunoscute, în care știi soluțiile numite viață, suferință, poezie, și cu o soluție irațională : nefiindul.
Felicitări!
Dacă ecuația nu e a ta, crează-ți una nouă, cu n-3 necunoscute, în care știi soluțiile numite viață, suferință, poezie, și cu o soluție irațională : nefiindul.
Felicitări!
Pe textul:
„Așa că putem dezlega zăpezile" de Mihaela Merchez
0 suflu
ContextE iarnă și ai pășit desculță, frigul s-a insinuat în corp luându-se la ceartă cu iubirea ce-și dezvăluie povestea cu nuanțe de platitudine, o dragoste oprită la etapa sărutului.
Pui cărțile baricadă împotriva incultului, prostiei, obtuzității și mărginirii, însă nu am înțeles ce e cu revoluția, mă întreb, este o revoluție literară, socială, spirituală sau a lăuntricului?
Da, Haruki Murakami scrie bine, și scrisul mi se pliază pe suflet.
Pui cărțile baricadă împotriva incultului, prostiei, obtuzității și mărginirii, însă nu am înțeles ce e cu revoluția, mă întreb, este o revoluție literară, socială, spirituală sau a lăuntricului?
Da, Haruki Murakami scrie bine, și scrisul mi se pliază pe suflet.
Pe textul:
„ceață" de Diana Frumosu
0 suflu
ContextCe straniu ar fi să purtăm în suflet o carte căreia să-i cunoaștem conținutul fără a o citi sau fără a o scrie.
Ne îndreptăm spre ceva impalpabil, inefabil, fortuit și necunoscut, și nu ne mai putem întoarce, ne spovedim vieții pentru a ne ierta păcatele pe care o silim să le poarte intrinsec, și traversăm o criză în care eul se luptă cu sinele și spiritul cu sufletul, în loc să fie armonie în templul uman.
Martin Eden de Jack London este una din cărțile mele preferate.
Felicitări ! O poezie viguroasă și sigură pe ea.
Ne îndreptăm spre ceva impalpabil, inefabil, fortuit și necunoscut, și nu ne mai putem întoarce, ne spovedim vieții pentru a ne ierta păcatele pe care o silim să le poarte intrinsec, și traversăm o criză în care eul se luptă cu sinele și spiritul cu sufletul, în loc să fie armonie în templul uman.
Martin Eden de Jack London este una din cărțile mele preferate.
Felicitări ! O poezie viguroasă și sigură pe ea.
Pe textul:
„căderile de peste zi. escaladările de peste ani" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextDincoace de ferestre liniștea țese lumina pe lucruri policrome, iar în imanență poezia și matematica se răfuiesc și-și dispută zonele ce au afinități cu una sau cu alta, căci poezia ia din spațiile matematicii figurile geometrice definind fiecare simboluri poetice, iar matematica ia din poezie teoremele metaforelor și axiomele sensurilor radiale ale cuvintelor.
Cu pulsul ridicat, facem radiografie poemului tahicardic, în care se vede un înger cu care vrem să discutăm și să ne plimbăm.
Cu pulsul ridicat, facem radiografie poemului tahicardic, în care se vede un înger cu care vrem să discutăm și să ne plimbăm.
Pe textul:
„dimineață" de silviu dachin
0 suflu
ContextVisul rătăcit plutea în derivă prin curenții marini ai somnului, iar substanța lui ireală nu avea stele, nu avea lună, nu avea pământ, nu avea pe nimeni, decât pe tine însăți depusă în vis.
Visul nu era al tău, era o entitate strecurată în mintea deschisă de către făuritorul de vise, era crăpat pe la margini și din el se scurgea teama, iar în vis alergai împreună cu visul către niciunde, și, însuflețit, visul vroia să fie real, iar tu doar vis ireal.
Visul nu era al tău, era o entitate strecurată în mintea deschisă de către făuritorul de vise, era crăpat pe la margini și din el se scurgea teama, iar în vis alergai împreună cu visul către niciunde, și, însuflețit, visul vroia să fie real, iar tu doar vis ireal.
Pe textul:
„parcă nu era visul meu" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Context