Poezie
parcă nu era visul meu
1 min lectură·
Mediu
un vis pe timp de noapte
plutea în derivă pe o apă din cioburi
mărunte și pământii să fi fost un anotimp
al mâțișorilor în cădere să fi fost scrâșnetul
ierbii care trecea prin urechile aerului să coase
ziua cu noaptea pe la tivuri visul
era din meandre
era un vis rătăcit
nu avea stele
nu avea lună
nu avea pământ
nu avea pe nimeni
nu știu cum de mă aflam în el
pluteam în apele trupului cu toate vasele
pe canale de cioburi roșii
tot peisajul încremenise
luna printre brațe
se proptea pe suprafața mai neagră
decât noaptea decât
visul
nu era al meu
se rezema de creierul meu
era greu venea cu o teamă și
nu voia să se lumineze
clămpănea ca un stor izbit de peretele
unei amenințări cu fața mea către mine
intram în el ieșeam din el
mă împrumuta cu tărășeniile lui
alergam spre mine visul în urma mea gâfâind
își lăsa pieile una câte una de șarpe
voia neapărat să mă schimbe
să fiu eu visul lui
să nu mai pot ieși
din noapte
din apă
din lună
din visul cu mine
(25 feb. 2014)
033.242
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 191
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “parcă nu era visul meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14045027/parca-nu-era-visul-meuComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRVisul rătăcit plutea în derivă prin curenții marini ai somnului, iar substanța lui ireală nu avea stele, nu avea lună, nu avea pământ, nu avea pe nimeni, decât pe tine însăți depusă în vis.
Visul nu era al tău, era o entitate strecurată în mintea deschisă de către făuritorul de vise, era crăpat pe la margini și din el se scurgea teama, iar în vis alergai împreună cu visul către niciunde, și, însuflețit, visul vroia să fie real, iar tu doar vis ireal.
Visul nu era al tău, era o entitate strecurată în mintea deschisă de către făuritorul de vise, era crăpat pe la margini și din el se scurgea teama, iar în vis alergai împreună cu visul către niciunde, și, însuflețit, visul vroia să fie real, iar tu doar vis ireal.
0
OAIoan, Răzvan, vă mulțumesc pentru lectură și pentru interesul acordat visului.
0
că noi suntem umbrele visului
său și nu știm crezându-ne
oameni iar moartea ne este
trezirea-i din vis
nu te trezi și visează copile
de foc să putem visa și noi
umbre cuvintele noastre
cu plăcerea lecturii Ioan