Poezie
cantoluna
1 min lectură·
Mediu
ploaia bate la toate ușile
disperată nu o primește nimeni
nu mai există suflete împăturite de Dumnezeu
primele mele scrisori de dragoste
în goliciunea lui orașul mahmur
cu marea într-un pahar îneacă singurătatea
ca o pedeapsă timpul iubirii
pleacă de-acasă
în locul în care începe veșnicia
gândurile în pași de cămile trec prin urechea acului
mă înțeapă în inimă
când nu ești îmi pare tocmai că ești
într-un roman la început când soarele cade sunând
pe fundul unei fântâni îți văd chipul
lângă al meu împrumută căldura la prima vedere
primii porumbei îndoaie cerul la colț
destinul se împarte
prindem și noi câte-o bucată vedem dacă
pe gustul nostru
nestatornică viața printre degete
bate dintr-un cuvânt în altul
ploaia pe taste
compune dragostea
(6 martie 2014)
022.749
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “cantoluna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14045559/cantolunaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OAmulțumesc din suflet pentru aplecarea pe text și pentru consecvența citirii în această pagină.
0
După o beție cu ploi alcoolizate, orașul mahmur se ghemuiește în oameni ce beau alcoolul singurătății.
În locul în care începe veșnicia, se termină ființarea și începe non-ființarea, cu entități umane ce și-au dezlipit corpurile și s-au înfășurat în suflete.