Poezie
Nuntă
1 min lectură·
Mediu
Cât de sfioasă pare moartea cu broboada pe ochi
cu degetele mâinilor umflate de muncă ținute cumva smerit în poală sub care
nici nu se vedea coasa ascunsă tocită de vreme
de viețile bărbaților tineri și duri ca o stâncă
eu cred că moartea a îmbătrânit și s-a urâțit la față
cu brâul de lână peste coapse nici nu zici că e mireasă
mireasa fantomă de dincolo de viață
- în nopți de Sânziene am văzut armate întregi de bărbați
cu pieptul înainte cum intrau drepți cu zâmbet pe buze în moarte ca într-o nuntă
am văzut și flori murind topite sub lumina de argint a lunii
așa mor florile de obicei neștiute în umbră și se sfărâmă de noapte
despre flori se spune că nu mor degeaba
vin iele la marginile nopții și își dau cu praf de flori
să miroasă a femeie
îți căutai dimensiunile tragice într-o altă tăcere
eu într-un alt timp
femeie șarpe cu cap de hienă
dă-ți cu praf de flori la subsuoară
să miroși frumos și a moarte
- cât praf de flori cerne vântul în nopțile cu iele
012.308
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- petre ioan cretu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 185
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
petre ioan cretu. “Nuntă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/14045999/nuntaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Când nefiindul invadează teritoriul fiindului, ne teleportăm pe planeta iluziilor, pentru a trăi înconjurați de simulacre, care presară prafuri vii peste florile veștejite.