RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Un copil a decupat un om mare din existență, și a început să se joace cu el, cum izvorul se joacă cu pietrele, cum lumina se joacă cu ochii, cum poetul se joacă cu cuvintele, iar lacrima ruptă din ochii de copil a căzut pe un înger, îngreunându-i zborul.
Un om mare a decupat un copil și l-a pus să-i umple golurile existențiale cu jocuri ingénue și genuine, iar copilul l-a atins cu privirea inocentă și ceva s-a zguduit din temelii în lăuntrul omului mare.
Un om mare a decupat un copil și l-a pus să-i umple golurile existențiale cu jocuri ingénue și genuine, iar copilul l-a atins cu privirea inocentă și ceva s-a zguduit din temelii în lăuntrul omului mare.
Pe textul:
„ceața dintre vederi" de Vasile Pin
0 suflu
ContextCum se naște un om, așa se naște o frunză în copacul vieții, cum lumina este indispensabilă ființării noastre în realitate, lume, societate și viață personală, așa și pentru o frunză lumina zilei îi este hrana, cum omul nu poate trăi izolat de lume, făcând parte din arborescența genealogiilor, așa și frunza nu poate ființa singură, nu se poate rupe de celelalte frunze, căci asta ar însemna moartea, cum omul parcurge etapele vârstelor, așa și frunza își trăiește copilăria în mugur, apoi crește și se maturizează până capătă o formă definitivă.
Toate frunzele unui anumit gen de copaci au aceeași formă, însă formele frunzelor ce aparțin unor categorii diferite de copaci diferă, la fel, oamenii diferă în funcție de rase, de țări, de religie și de limbă.
Toate frunzele unui anumit gen de copaci au aceeași formă, însă formele frunzelor ce aparțin unor categorii diferite de copaci diferă, la fel, oamenii diferă în funcție de rase, de țări, de religie și de limbă.
Pe textul:
„Se naște o frunză" de Ionut Acrudoae
0 suflu
ContextPentru a vedea ce am lăsat în urmă, de ce ne-a deposedat existența și ce-am depus în amintiri, privim oglinda retrovizoare a vieții, când călătorim în mașina destinului pe autostrada Fricii, pe care au avut loc accidente : s-a ciocnit nimicul de tot, fericirea cu suferința și omul deștept cu omul prost.
Ironia de calitate s-a împrăștiat printre cuvinte, am privit în oglinda retrovizoare a ei și am văzut poetul împlinit prin creație.
Ironia de calitate s-a împrăștiat printre cuvinte, am privit în oglinda retrovizoare a ei și am văzut poetul împlinit prin creație.
Pe textul:
„oglinda retrovizoare" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextSă salvăm din viață ceea ce este luminos, creativ, eufonic, înfășurate în staniolul fericirii, și când nu mai avem ce salva, când rămâne doar suferința, giruetă ce arată sensul existențial, să ne învăluim în apele adânci ale somnului și, șlefuind teama, până capătă aspectele tenacității și sagacității, să oprim contactul cu lumea și să circulăm în noi înșine, de la un eu la altul, de la un afect la altul, de la o emoție la alta.
Imperiul cucerit de om acoperă toată planeta, iar sclavii sunt animalele, păsările, peștii, natura, mai rămâne doar ca omul să se cucerească pe el însuși.
Imperiul cucerit de om acoperă toată planeta, iar sclavii sunt animalele, păsările, peștii, natura, mai rămâne doar ca omul să se cucerească pe el însuși.
Pe textul:
„figurine de ceramică" de Florin Andor
0 suflu
ContextDIANA
Dacă s-ar preda în profunzime și detaliu lecțiile existenței, și dacă am învăța să trăim neocolind plăcerile, chiar dacă decad în vicii, și distracțiile, viața ar deveni o sărbătoare, iar munca ar deveni un hobby plăcut, și atunci existența ni s-ar părea o vacanță continuă, jonglând cu timpul, eliberat acum de coerciții, după cum vrem noi.
Într-adevăr, între omul superficial și omul profund nu este o antiteză, sunt doar două moduri diferite de a fi.
Se vede apetența ta către filozofie.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Dacă s-ar preda în profunzime și detaliu lecțiile existenței, și dacă am învăța să trăim neocolind plăcerile, chiar dacă decad în vicii, și distracțiile, viața ar deveni o sărbătoare, iar munca ar deveni un hobby plăcut, și atunci existența ni s-ar părea o vacanță continuă, jonglând cu timpul, eliberat acum de coerciții, după cum vrem noi.
Într-adevăr, între omul superficial și omul profund nu este o antiteză, sunt doar două moduri diferite de a fi.
Se vede apetența ta către filozofie.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Pe textul:
„Omul distrat vs omul profund. Să uităm suferința" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextFără lumină ziua ar fi noapte, fără întuneric noaptea ar fi ziuă, ritmul zilei stabilește tempouri în funcție de cavalcada gândurilor și diversitatea activităților, ritmul nopții este dat de somn, torpoare și inerție, visul diurn este transplantat în realitatea proprie împodobită cu aspirații, crezuri și idealuri, visul nocturn se mișcă ilogic pe ecranul inconștientului.
Tumultul dă volumul vieții la maxim și se aud strigătele eurilor traumatizate de realul contondent, pe când liniștea dă volumul vieții pe silențios, și atunci tăcerea se manifestă deplin și integral.
Tumultul dă volumul vieții la maxim și se aud strigătele eurilor traumatizate de realul contondent, pe când liniștea dă volumul vieții pe silențios, și atunci tăcerea se manifestă deplin și integral.
Pe textul:
„void" de Petru Teodor
0 suflu
ContextÎnapoia gândului stau ideile care îl nasc, înaintea gândului stau cuvintele născute de acesta, în miezul gândului se află o fereastră deschisă prin care intru în minte eonii, cuvintele care te-au durut sunt cele mai profunde și mai apropiate de esența ta, se divid în litere, pe care mâna Creatorului le ordonează și aglutinează în profunzimi de sensuri poetice.
Tu ești un observator al propriei minți, căci mintea este servitorul tău, iar tu stăpânul ei, iar când gândurile se răzvrătesc, le desenezi pe realitatea interioară până se face liniște.
Tu ești un observator al propriei minți, căci mintea este servitorul tău, iar tu stăpânul ei, iar când gândurile se răzvrătesc, le desenezi pe realitatea interioară până se face liniște.
Pe textul:
„poemul ultimei zăpezi" de Rodica Lupu
0 suflu
ContextGELA
Ai dezfoliat pojghița de pe poezie pentru a pătrunde în esența ei cu spiritul poetic, ceea ce înseamnă că ești un om profund, euforizat în adâncime, iar filozofia te-a ajutat în exprimare, căci comentariul mi-a indus o mulțumire subtilă și elevată.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Ai dezfoliat pojghița de pe poezie pentru a pătrunde în esența ei cu spiritul poetic, ceea ce înseamnă că ești un om profund, euforizat în adâncime, iar filozofia te-a ajutat în exprimare, căci comentariul mi-a indus o mulțumire subtilă și elevată.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Pe textul:
„Omul distrat vs omul profund. Să uităm suferința" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextSă ne antifonăm sufletul cu antiiluzii, pentru a nu pătrunde în el iluziile generatoare de deziluzii, să ne căptușim eul cu inocență, pentru a dizolva în el macularea și a genera mirarea, să lăsăm copilăria să crească în libertate, fără să-i inducem dogmele și sfaturile, care ne-au fost implantate la rândul nostru, când făceam din existență joc,căci copiii dau un blam celor ce vor să-și impună educația coercitivă.
Un om poate fi și anti-om, când își desfide esența, un pseudo-om, când își diluează esența, și un extra-om, când își transfigurează esența.
Un om poate fi și anti-om, când își desfide esența, un pseudo-om, când își diluează esența, și un extra-om, când își transfigurează esența.
Pe textul:
„pseudospeculații" de Silvia Goteanschii
0 suflu
ContextUnii îți urăsc aripile care zboară cu artă, fiindcă ei nu pot decât să se târască prin tină, căci ura și invidia acționează ca o forță gravitațională apăsând ființa de pământ, în care se depun sedimente, mâzgă, provenite din scursorile imunde ale unei lumi în care se pierd oamenii peste care plouă încontinuu cu neputințe, promiscuități și zădărnicii.
Să facem din viață o celebrare, o sărbătoare, un dans, o muzică eufonică, un zbor creat de idealuri, însă unii își dezbracă visele de formele stenice, vivifiante, fortifiante și revigorante.
Să facem din viață o celebrare, o sărbătoare, un dans, o muzică eufonică, un zbor creat de idealuri, însă unii își dezbracă visele de formele stenice, vivifiante, fortifiante și revigorante.
Pe textul:
„Halou" de Angi Cristea
0 suflu
ContextTe felicit că te simți mereu mai puternic, mai îngăduitor, mai bun, mai mândru, mai protejat” decât alții, a căror ontologie înglobează în ea slăbiciunea, intoleranța, malițiozitatea, umilința și vinovăția, care conduc ființa pe rând, căci în cazul meu calitățile acoperă trăsăturile existențiale, iar defectele le cunosc pentru a le neutraliza sau a le izola de restul ființei.
Sufletul și o parte din trup ți-au rămas de copil”, însă rațiunea a evoluat atrăgându-și maturitatea de partea ei, iar în poezii îți percep cealaltă parte a trupului, dezvoltată.
Sufletul și o parte din trup ți-au rămas de copil”, însă rațiunea a evoluat atrăgându-și maturitatea de partea ei, iar în poezii îți percep cealaltă parte a trupului, dezvoltată.
Pe textul:
„Despre un timp strangulat... al meu" de Cristian Pop
0 suflu
ContextMembrana fericirii vibrează în perfecțiunea liniștii, epurată de tumult, frământări, febrilități, anxietăți, și își definitivează esența în solitudine, când sinele își deschide crisalida și se arată în nuditatea sa misticului, pe când societatea își duce în ea mormântul în care stau dogmele, ideologiile, canoanele, care încătușează omul, resuscitate de conducători, ce se tem de libertatea oamenilor, căci ea duce la anarhie și haos, și preferă să facă din oameni sclavi moderni.
Nefiind liberi, oamenii își lansează țipetele frustrării în anormalitate și atunci conducătorii le dăruiesc simulacre, de care să se agațe.
Nefiind liberi, oamenii își lansează țipetele frustrării în anormalitate și atunci conducătorii le dăruiesc simulacre, de care să se agațe.
Pe textul:
„de-ai fi zis că este normal" de Rodica Lupu
0 suflu
ContextCeea ce ne deosebește de animale e limbajul, inteligența, sufletul, credința în nemurire prin avataruri nenumărate,căci cel care trece în nefiind duce cu el ultima viață pe care a trăit-o, corpul supus descompunerii, însă sufletul se înalță în empireu, devine entitate divină și așteaptă reîncarnarea, întrezărind o nouă aventură spirituală pe tărâmul existenței.
Ceea ce ne face oameni e faptul că nicio altă ființă n-ar putea suporta să însemne atât de mult pentru atât de puțini, și nicio altă ființă nu s-a înălțat atât de mult și n-a coborât atât de adânc.
Ceea ce ne face oameni e faptul că nicio altă ființă n-ar putea suporta să însemne atât de mult pentru atât de puțini, și nicio altă ființă nu s-a înălțat atât de mult și n-a coborât atât de adânc.
Pe textul:
„sek" de emilian valeriu pal
Recomandat0 suflu
ContextLumea e plină de ipocriți, care se servesc de simulacre pentru a înșela ființele credule, orbitează în jurul minciunii care are interese mai mari decât consecințele adevărului, și a cărei umbră îi acoperă intențiile funeste, viața e un basm dacă ne lăsăm imaginația fecundă de poeți să irizeze realitatea pe care o pictăm cu pensula poemelor și o modelăm astfel încât să rezoneze integral cu sufletul.
Distanța temporală a iubirii variază între 0 și 3 ani, după care intervin despărțirile sau tandrețea, ura sau disprețul, violența sau fricțiunile.
Felicitări ! Părul poemului are filigrane de aur.
Distanța temporală a iubirii variază între 0 și 3 ani, după care intervin despărțirile sau tandrețea, ura sau disprețul, violența sau fricțiunile.
Felicitări ! Părul poemului are filigrane de aur.
Pe textul:
„părul tău e singurul nume trecut in cartea mea de identitate" de lucaci sorin
0 suflu
ContextPlânsul nostalgic îmbibă starea de tragic cu neputințe crase, nefericiri dezolante și deziluzii abisale, care-și crește dimensiunile funeste și funebre peste structura ființială erodată și șubrezită, distorsionând mecanismele existenței.
Angoasele, spaimele și fobiile, zguduie temeliile ființei, care trăiește în casa lumii construită din pietre zgrunțuroase și spumă nocivă de întuneric fermentat, cu acoperiș de cer, camere de solitudine și ferestre deschise către mister.
Angoasele, spaimele și fobiile, zguduie temeliile ființei, care trăiește în casa lumii construită din pietre zgrunțuroase și spumă nocivă de întuneric fermentat, cu acoperiș de cer, camere de solitudine și ferestre deschise către mister.
Pe textul:
„ Lumi paralele" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextGELA
În centrul lumii stau iluminații dăruind vulgului din luminal or, iar la periferia ei trăiesc proscrișii, indezirabilii, stigmatizații și avortonii.
Esența comentariului tău mi-a atins calin esența sufletului, drept pentru care îți sunt recunoscător și-ți mulțumesc.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
În centrul lumii stau iluminații dăruind vulgului din luminal or, iar la periferia ei trăiesc proscrișii, indezirabilii, stigmatizații și avortonii.
Esența comentariului tău mi-a atins calin esența sufletului, drept pentru care îți sunt recunoscător și-ți mulțumesc.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Pe textul:
„Viața într-o ecuație cu n+1 necunoscute" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextMarile forțe ale lumii sunt rezultanta forței vitale, forței spiritului divin inoculat în mințile oamenilor pentru a-i ilumina, forței sinelui suprem și forței luminii pure ce realizează împreună cu imanența catharsisul, iar fără aceste forțe omul ar fi un nimic, un haos și o otreapă, răvășit și bulversat de halucinații, degenerescențe și angoase, care sunt sursa depresiilor.
Sufletul generează fără încetare universuri lăuntrice, în primordial a fost alb și perfect, acum are șuvițe negre și pulsează imperfecțiunea, însă el este speranța noastră, căci manifestările lui, la care participă și imanența omului, înlătură anomaliile, aberațiile și elucubrațiile.
Felicitări !
Sufletul generează fără încetare universuri lăuntrice, în primordial a fost alb și perfect, acum are șuvițe negre și pulsează imperfecțiunea, însă el este speranța noastră, căci manifestările lui, la care participă și imanența omului, înlătură anomaliile, aberațiile și elucubrațiile.
Felicitări !
Pe textul:
„lupte de cîini" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextDacă am fi numere alergând să prindă cea mai bună supraviețuire într-un dialog, și am fi deposedați de nume, ne-am pierde identitatea, specificul și personalitatea, am deveni ființe gregare, cu euri ce-și atribuie fiecare câte un număr, iar sinele unitar s-ar diviza în entități depersonalizate și impersonale, cu omul mișcându-se în zig-zag prin viață precum fluturii, aruncat de colo colo de vântul puternic al încercărilor.
Eu cred că am fost construiți bine, însă prostia, nechibzuința și ignoranța noastră au făcut să se disloce structura ființială.
Eu cred că am fost construiți bine, însă prostia, nechibzuința și ignoranța noastră au făcut să se disloce structura ființială.
Pe textul:
„[iubito nu observi ce prost ne-au construit?]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextVALENTIN
Sunt uimit că n-ai folosit în comentariu cuvinte deplasate care mi-au produs neplăcere, ca ‘oribil’, și că ai făcut un comentariu acceptabil, sper că mă voi revanșa printr-un comentariu al poeziei tale în care să văd numai pozitivul.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Sunt uimit că n-ai folosit în comentariu cuvinte deplasate care mi-au produs neplăcere, ca ‘oribil’, și că ai făcut un comentariu acceptabil, sper că mă voi revanșa printr-un comentariu al poeziei tale în care să văd numai pozitivul.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Pe textul:
„Făuritorul de cuvinte, de vise și de fericiri. Ritmul dinamic și ritmul pasiv" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextGândul negândit împotriva gândului gândit, ideea spot împotriva cuvântului încarnat pe foaia albă, patrupedul, ce are patru picioare și nicio mână, împotriva bipedului, ce are două picioare și două mâini, ochiul drept împotriva ochiului stâng, emisfera analitică împotriva emisferei afective, somnul împotriva stării de veghe, tăcerea împotriva tumultului și omul împotriva omului, toate sunt antiteze, prin care viața se întregește și îmbogățește.
Ce nu înțelegem noi este că nevăzutul, neperceptibilul și nedescifratul, coexistă alături de oameni.
Ce nu înțelegem noi este că nevăzutul, neperceptibilul și nedescifratul, coexistă alături de oameni.
Pe textul:
„potcoave de aburi" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Context