Poezie
poemul ultimei zăpezi
1 min lectură·
Mediu
nu nu m-ascund deloc
nici după ușă
nici înapoia gândului tău
stau cu fereastra deschisă
și îndepărtez din aer literele
care m-au durut
când rănile se albesc
desenez gânduri până se face liniște
peste zăpada care a îngropat cuvintele
sub această groasă tăcere
găvanele cerului se închid
iarba nu capătă culoarea albastră
indiferența-ți stagnată pe buze
intră și atunci te simți golit
ca o femeie ce-și alăptează pruncul
din propriu-i suflet
prematur privesc dincolo de porți
silabe născocesc incantații
dezgheață miros de primăvară
iar din rădăcini cresc îngeri ai pământului
sublimați în litere
fâlfâind pe aripi cuvinte
care odată-mi vorbeau de tine
023.362
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Rodica Lupu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Rodica Lupu. “poemul ultimei zăpezi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-lupu/poezie/14065171/poemul-ultimei-zapeziComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RLExistă legătura indestructibilă între logică, ideie și gând, materializată în cuvânt! Când apare o breșă, instantaneu, mintea-și caută antidotul, poate fi în n var. sau tot un cuvânt! Mulțumesc de trecere și com. Răzvan R.!
0
Tu ești un observator al propriei minți, căci mintea este servitorul tău, iar tu stăpânul ei, iar când gândurile se răzvrătesc, le desenezi pe realitatea interioară până se face liniște.