Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Halou

1 min lectură·
Mediu
sedimente ale apelor dintre noi
dorm pe tăceri de iarbă
zgârie obrazul cerului păpădii dezgolite
m-aș descălța de neputințe și-aș bea tristețile ochiului
din trecut
ochiul acela magic de firav început
mirosul lumii tale sădește muguri verzi
două luni răsar pe un cer
stele curg printre palmele tale cât încă mă (mai)
crezi
zilele joaca un rustem nopțile ard
un căluș
setea mea de iubire te conduce spre
centura orașului prost pavată
urăște-mi aripile care zboară cu artă
te văd în vitrine în părul meu ud
sufletul meu e în ploaie
uitat de (prea) mult
dansez în nisipul pe care te-am scris
nu e loc de cinci stele
mai dezbracă-mi un vis
023.086
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
112
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Angi Cristea. “Halou.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/angi-cristea/poezie/14065106/halou

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Unii îți urăsc aripile care zboară cu artă, fiindcă ei nu pot decât să se târască prin tină, căci ura și invidia acționează ca o forță gravitațională apăsând ființa de pământ, în care se depun sedimente, mâzgă, provenite din scursorile imunde ale unei lumi în care se pierd oamenii peste care plouă încontinuu cu neputințe, promiscuități și zădărnicii.
Să facem din viață o celebrare, o sărbătoare, un dans, o muzică eufonică, un zbor creat de idealuri, însă unii își dezbracă visele de formele stenice, vivifiante, fortifiante și revigorante.

0
@angi-cristeaACAngi Cristea
Minunat îndem la celebrarea vieții prin artă, cea care constituie eliberarea de teluric.Mulțumesc!
0