Poezii

în iarna aceea zăpada cotropise orașul stele albe ningeau verde peste brazi inima mea pulsa roșie ca sângele cailor uciși în nămeți îmi înghețase aburul dragostei de teamă să nu-mi pierd

ACAngi Cristea

0

2

există larve care trăiesc din scriitură ca niște căutători de frumos genuin într-o liniște de tremură Si Bemol în gât consoane crețe se preschimbă într-o pâine sau într-o bucată murdară

ACAngi Cristea

0

0

Respiră! mi-a spus îngerul muntelui, dar aerul, ca un șarpe oxidat,s-a ascuns într-o peșteră. Stalagmitele tăcerii m-au înțelepțit;de astăzi am libertatea murgă a liliecilor. Îmi agăț

ACAngi Cristea

0

4

așa pare lumea cu pereții vopsiți în exterior aici uleiul se scurge ca un șarpe de apă suflete cu un singur timpan miros a ratare a iarbă-de-mare a nadă a balans între morți/ocean între

ACAngi Cristea

0

0

nu am simțit singurătatea care a urcat ca seva și m-a ros pe dinăuntru mi-am așezat pantofii pe raft să termin cu mersul pe sârmă și să consum resturile timpului precum coaja unor copaci

ACAngi Cristea

0

0

lumea pe aleile căreia îmi plimb câinii neliniștii este mirifică verde vântul adie dinspre sălcii răsfoind amintiri cu părinții mei nebuni de frumoși și de tineri arome de tei învăluie

ACAngi Cristea

0

2

apropo ne-am intersectat suflete legat de un stâlp inundabil solvabil totul până la un punct mi-am jurat ca niciodată nu voi apela linia Smurd vei pleca din centrul vieții mele lătrat de

ACAngi Cristea

0

0

Aici lumea este plină de arici miroase a suc de trandafiri căldura vine prin telefon ca o supapă ce explodează lângă urechea ta de tinichea și nu faci altceva decât să deschizi geamul sub

ACAngi Cristea

0

0

câini fără umbre traversează străzi îți aud somnul cum rupe tulpinile florilor ca niciodată m-am hotărât să cuminec gânduri inerții zile sparte îți amintești vara când cireșii ne întindeau

ACAngi Cristea

0

0

timpul crește ca un pui de prigorie valuri de întuneric topesc zile în malaxor îmi este dor de moartea sărată a ultimei mele iubiri așa cum vezi răsăritul /pescăruș în zori/ tot astfel vei

ACAngi Cristea

0

0

are străzi nepavate îmi țin tocurile în maini cum aș ține sufletul tău gravat într-o albă singură noapte aburul râului se întinde pe alei ca niște limbi de șarpe degustând un asfințit ziua

ACAngi Cristea

0

0

peste mal de Dunăre câinii stau tolăniți în fața crâșmei cu soarele după-amiezii în ceafă s-a contaminat de verde lumea aceasta care tace silențios prin orașe lumea pestriță rupe

ACAngi Cristea

0

1

cerul este precum o capcană de cerbi în care ne prindem inimile pe post de secunde timpul cu aritmiile lui crește /iederă de lună plină/ ne lipim torsurile curbate de un zid alb și

ACAngi Cristea

0

2

Zilele mele sunt fragmente de meteoriți împrăștiate pe o zonă întinsă. Păsări cenușii îmi ațipesc în palme ca niște ore la solstițiu. Mă așez pe o piatră rotundă, îmi aprind țigara de

ACAngi Cristea

0

0

mi-am închis cuvintele cu niște lei într-o cușcă coama lor atinge norii iar zdrențe de silabe li se scurg din gură sângele roșu se zvârcolește pe podele umplând crăpăturile dintre

ACAngi Cristea

0

2

Marginea de lume unde trăiesc are nevoie de profeți ca de aer! Aici se construiesc parcări subterane de parcă ne-ar lua cu asediu imigranții. În toate diminețile excavatoare nivelează

ACAngi Cristea

0

0

Ca niște corbi, zilele și-au scuturat orele albe peste sufletul meu. Am sădit iarbă cu degetele care îți cântă Rahmaninov pe omoplați, iar cuvinte-licurici s-au agățat de epiderma mea. Atât

ACAngi Cristea

0

0

Zile și nopți se rotesc la crepuscul. Ca un pescar îmi drămuiesc liniștea dintre dimineți. Ciocuri de pescăruși sfâșie meduze își înfig ghearele în insomniile mele ventriloce. Hazardul îmi

ACAngi Cristea

0

2

este parșiv n-are nimic luminos în el te plimbă ca pe lunatici pe străzi alambicate îți dă să bei surogate în loc de vin aburit face ceva pe ideea ta despre dragoste și e atât de gelos

ACAngi Cristea

0

0

am împărțit zile imature sfori de legat nebuniile tinereții iar tu shakesperian mi-ai tăiat în felii nopțile aburinde apoi ți-am sărutat degetul imaginar atât de sărat! cândva mi-ai povestit

ACAngi Cristea

0

0

În primăvara aceasta ochiul pătrat al câmpiei înalță zmeie. Noaptea, prin vii, singurătatea cântă din toate fluierele vieții. Greieri, înfipți în anotimpuri ca într-un pian

ACAngi Cristea

0

2

Te-am șuierat printr-o mie de guri de canal, poezie! Cu picioare invizibile, cuvintele-omizi mi-au atins miocardul. Așa am înțeles că numai printre poeți poți bea din

ACAngi Cristea

0

0

în serile acelea tinere de poezie alunecam printre luminile orașului-caracatiță era atât de vară atunci încât mirosea a tei hârtia de scris iar palmele mele transpirate ți se înfingeau în

ACAngi Cristea

0

0

ziua în care l-am cunoscut pe Adam miroasea a poezie până la rărunchi oamenii deveniseră un soi de păsări pulsând jefuiți de propriile lor pene cuvintele ca niște monede se risipeau vii în

ACAngi Cristea

0

2