Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Ore dezarticulate

1 min lectură·
Mediu
lumea pe aleile căreia îmi plimb
câinii neliniștii este mirifică
verde vântul adie dinspre sălcii
răsfoind amintiri
cu părinții mei nebuni de frumoși și de tineri
arome de tei învăluie noaptea care îmi urcă în piept
când topită liniștea urlă pe asfalt ca o primadonă : ești atât de frumoasă, femeie, încât îți leg firul vieții de Carul Mare!
soarele și-a întins orele dezarticulate alene
aerul încins adie a somn sau a moarte
cu degete roșii de spaime sap în secunde
cum ar săpa o cârtiță tunel vertical în pământ
este atât de albastră vara aceasta cu atentate
încât am în gură gust de pământ
mi-ai cusut rana dintre omoplați cu fir de lumină
sunt vie! ți-am zis, dar ca niciodată era hemoragie de cuvinte
fosforescentă singurătatea alunecă în nisip liberă ca un cal de pustă
într-o lume care joacă la cacialma suflete
023263
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
143
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Angi Cristea. “Ore dezarticulate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/angi-cristea/poezie/14094608/ore-dezarticulate

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
''Lumea joacă la cacialma sufletele'', care au urme de gheare făcute de suferință, și intră într-un căscat imens, având izuri de ''somn și de moarte'', prin sufletele țesute cu ''fire de lumină'' ipohondriile, angoasele și obnubilările sap ''tunele'' subterane, în care se încuibă tenebrele, neantul și nimicnicia.
O poezie care nu dezamăgește, ''fosforescentă'', care se dezvăluie ''alene'' și impudic.
0
@angi-cristeaAC
Angi Cristea
Un comentariu de zile mari al unui lector care surprinde diorama unor suflete care joacă la cacialma propriile angoase si frustrări.O lume pictată pe retină care se dezvăluie impudic ochiului visceral,minunat de frumoasă.
0