Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Singurătate majoră

1 min lectură·
Mediu
societatea spune tot trebuie
doar să taci printre semeni
gradul de risc seismic este marcat
cu roșu
nu poți inventa dioptrii pentru cuvinte
ele reprezintă un adevărat pericol public atunci când scriu cărți la mansardă
cu doi lei scriitorii își fac de cap
pe albul pereților atât de fragili
încât se pot prăbuși monosilabic
vecinul tău de iluzii este ipohondru
suferă de cea mai demențială boală
singurătate majoră
are buzunarele pline de incertitudini
întotdeauna altul are prioritate la angajare
de aceea și-a confecționat un cv demn de di Caprio
dacă nu și-a fi spart nasul la o beție precis ajungea un fel de șef
lucesc lampioanele lumea este mai săracă în brazi
miroase a suflete vii în cimitir
fereastra dintre noi și cer se aburește
de atâta tăcere
cuvinte simple cad precum o monedă
pe câmpul unde șarpele singurătății
aprinde luna/albastru cal măiastru/
044.928
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
143
Citire
1 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

Angi Cristea. “Singurătate majoră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/angi-cristea/poezie/14085233/singuratate-majora

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Numai dacă „singurătatea majoră” degenerează în alergie față de social, se poate spune că este o „demențială boală” și o ipohondrie, iar cel ce o posedă „are buzunarele pline de incertitudini”, și dacă viața este infectată de sepulcral, „miroase a suflete vii în cimitir”, „fereastra dintre noi și cer se aburește” astfel încât ni se obturează perspectiva.
„Cuvintele” tale nu au „dioptrii”, ci au o privire clară și pătrunzătoare, necesară pentru a crea ancorat în profunzime.
O poezie ce merită evidențiată.
0
@angi-cristeaACAngi Cristea
Incă o dată iti multumesc, Răzvan Rachieriu.Elevat si profund comentariu!
0
Distincție acordată
@mihaela-aioneseiMAmihaela aionesei
„lucesc lampioanele lumea este mai săracă în brazi
miroase a suflete vii în cimitir
fereastra dintre noi și cer se aburește
de atâta tăcere
cuvinte simple cad precum o monedă
pe câmpul unde șarpele singurătății
aprinde luna/albastru cal măiastru/ ”

câteva rânduri fac uneori cât un poem. partea aceasta mi se pare cea mai concentrată, restul e doar o introducere în atmosferă, necesară de altfel.
sărbători fericite!
0
@angi-cristeaACAngi Cristea
Mulțumesc, Mihaela!Singurătatea unei lumi în prag de sărbătoare.
0