Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Se naște o frunză

2 min lectură·
Mediu
Se naște o frunză în copacul vieții,
un boboc atipic printre alți boboci,
absolut banali.
Lumina zilei îi este hrana,
ploaia răcoroasă de primăvară îi astâmpără setea,
luna îi este prietenă,
stelele îi sunt confesorii.
Printre picăturile de fericire asortată,
crește ființa care este frunză,
verde-crud, ca o himeră primăvăratică.
În umbra timidă a ghioceilor,
surâde frunza care este ființă,
citind primul cuvânt din viața-i toridă,
dar mult prea îngustă.
În calmul aparenței,
frunza surâde prin venele-i de fotosinteză.
În vâltoarea primei zile de vară,
frunza cunoaște dragostea:
de viață, de soare, de umbră, de nopțile răcoroase,
de vecina ei, mai verde și mai frumoasă.
În miezul văratec, frunza cunoaște maturizarea
și îmbrățișează absolutul în briza unei toamne neanunțate.
În căldura sufocantă a unui august imprevizibil,
frunza surprinde prima șoaptă a ruginiului neîmplinirii.
În augustul viu, dar nostradamic, frunza se-nfioară,
ca o nefericită într-o casă bântuită.
Prima secundă de septembrie contorizează prima emoție devastatoare:
conștientizarea esenței mortalității.
În durerea primei brume tomnatice,
frunza pierde emoții, pierde culoare.
În impasul brun-roșcat al culesului,
frunza se subțiază,
își pierde frații și surorile vântului și ploilor nesfârșite.
În miezul durerii cenușii,
frunza uită că este frunză,
frunza-și vede linia venelor subțiindu-se dramatic,
ca noaptea îngânându-se spre dimineață.
Firul se rupe.
Firul este inexistent,
curmând efemeritatea unei vieți dintr-un arbore nemuritor.
Frunza resimte paloarea ruginie,
plutind pe ultima senzație, spre necunoscut.
Frunza-i muribundă, însă nu disperă.
Ultima picătură de viață-i simpla metamorfoză,
în bobul de memorie al frunzei cu numărul 4357753...
023.289
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
247
Citire
2 min
Versuri
45
Actualizat

Cum sa citezi

Ionut Acrudoae. “Se naște o frunză.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-acrudoae/poezie/14065302/se-naste-o-frunza

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Cum se naște un om, așa se naște o frunză în copacul vieții, cum lumina este indispensabilă ființării noastre în realitate, lume, societate și viață personală, așa și pentru o frunză lumina zilei îi este hrana, cum omul nu poate trăi izolat de lume, făcând parte din arborescența genealogiilor, așa și frunza nu poate ființa singură, nu se poate rupe de celelalte frunze, căci asta ar însemna moartea, cum omul parcurge etapele vârstelor, așa și frunza își trăiește copilăria în mugur, apoi crește și se maturizează până capătă o formă definitivă.
Toate frunzele unui anumit gen de copaci au aceeași formă, însă formele frunzelor ce aparțin unor categorii diferite de copaci diferă, la fel, oamenii diferă în funcție de rase, de țări, de religie și de limbă.

0
@ionut-acrudoaeIAIonut Acrudoae
Cam aceasta era și ideea poeziei, viața unui om scurtată în efemeritatea unei frunze. Clișeu? Poate că da, dar simplitatea poemului surprinde simplitatea vieții. Mulțumesc pentru trecere și observații.
0