Tâmpenii nocturne

Te naști. Crești. Urmezi o educație, în parte acasă, în parte la școală, aleasă sau mai puțin aleasă, asta nu mai contează. Trăiești într-o familie tipic românească, în care evul mediu încearcă să răzbată, timid, în epoca modernă. Devii, cu timpul, o rotiță dintr-un sistem care nu mai are nevoie de rotițe, ci doar de un combustibil inepuizabil: forța de muncă ieftină și inutilă, carne vidă și puturoasă. Apoi începe distracția nefericită numită viață și încerci diverse experiențe și trăiri așa-zis umane: - te uiți la reviste deocheate; - te uiți sub fustele fetelor, în speranța unei umbre infime a ceea ce ai observat în revistele deocheate; - urmărești ca un bezmetic fundurile fetelor din liceu, dar atingerea vagă a formelor încastrate în blugi nu-ți conferă popularitatea dorită; - te bucuri ca un copil cu prea mult zahăr în sânge atunci când descoperi filmele porno; - înveți să săruți, săruți destul de bine, până îți dai seama că prostituatele nu vor să fie sărutate; - te îndrăgostești ca prostul de cine nu trebuie; - altele se îndrăgostesc de tine, dar nu-ți pasă; în plus, sunt prea urâte și proaste ca să mai aibă vreo importanță; - de nebunăvoie și silit de context sau circumstanțe, îți formezi un grupuleț de amici și amice, până realizezi că un film porno era mai productiv; - încerci alcoolul, o perioadă îl tolerezi, o altă perioadă te tolerează el pe tine, apoi te plictisești; - nu încerci țigara: fumatul pasiv e mult mai drăguț, așa fumezi toate țigările amicilor de care te-ai înconjurat; - cauți scăparea din realitatea imbecilă în cărți încă din școala primară, dar descoperi abia pe la 30 de ani că evadarea a durat prea mult, însă ceilalți și-au continuat viața, iar tu ai rămas la vârsta emoțională și socială a unui mormoloc de 3 săptămâni; - te apuci de diverse prostii încă din adolescență - fotbal, baschet, scris, istorie, călătorii, visat cu ochii deschiși, visat cu ochii închiși, pierdut vremea în nopțile senine - dar te întorci la sinele idiot care tot se întreabă: "Ce naiba cauți aici?" - muncești și tu, doar trebuie să-ți câștigi pâinea și existență împuțită, dar vei constata că munca nu e de tine; - renunți la muncă ("ce naiba, mătăluță ești intelectual, doar fraierii muncesc"), devii student cu bucurie în suflet și-n simțiri; - grupulețul tău de prieteni și prietene crește exponențial, însă doar cantitativ; calitatea amiciției o încerci în continuare în fața calculatorului, cu fătuca veselă cu sânii mari care-ți zâmbește ție și numai ție; - descoperi bucuriile nemăsurate ale studenției: oraș mai mare, dar nu mai frumos, un cămin murdar și împuțit, colegi idioți și bețivi, prieteni care te mai salvează din nebunia realității, însă nu îndeajuns să supraviețuiești; - începi să ai relații serioase și de lungă durată cu diverse tipe, cu unele chiar două luni de foc și pasiune; - relațiile sunt scary and boring, mergi mai departe tot într-o bulă de aluminiu, încercând să înțelegi de ce lumea este imbecilă; - termini facultate, master, începi să dai impresia că muncești din nou; - capeți o alergie, două pe lângă, nu-ți trece alergia respectivă și te trezești că-ți dispare simțul mirosului; - muncești cvasi-permanent, realizezi că-ți place, dar tot ești varză în relații, prieteni, social, economic, medical, locativ și cam în tot ce are prefix și sufix; - îmbătrânești, dar te bucuri când numeri, retrospectiv, vreo 15 relații cu femei întregi la trup, dar nu și la minte; - îmbătrânești și mai tare când unele fete ți se adresează cu "dumneavoastră"; atunci îți vine să te apuci de un viciu teribil, ca să-ți sperii cei 2-3 prieteni rămași, prin circumstanțe necunoscute, alături de tine; - realizezi că nu ai banii, look-ul, ficatul și alte organe interne sau externe care să te ajute să întreții vreun viciu, de orice natură; - dai și un doctorat, doar ești intelectual de marcă acum, cu realizări ce au trecut până și dincolo de orașul universitar; - ai o ultimă relație, de tip clandestin, dar te plictisești de sex și realizezi că nici asta nu-ți satisface orgoliul indecent; - mai muncești, mai fugi de muncă, mai pierzi vremea cu seriale, cărți recitite și filme revăzute, apoi te oprești în mijlocul acestei fraze și spui: "What the hell?!"