Jurnale

Te naști. Crești. Urmezi o educație, în parte acasă, în parte la școală, aleasă sau mai puțin aleasă, asta nu mai contează. Trăiești într-o familie tipic românească, în care evul mediu încearcă să

IAIonut Acrudoae

0

0

Drumul este blocat între dorință și voință. Încerci (zadarnic, desigur) să completezi formularul pentru viață încă de la primele nanosecunde de la naștere. Totuși, deseori eșuăm lamentabil.

IAIonut Acrudoae

0

0

Mă îmbrățișează necuprinsul, în speranța că voi fi doar suflul cald pe gâtul ei golaș. Însă eu îmbrățișez prezentul, pentru că acesta mi-a oferit siguranță trăirii... Am pornit. O nouă serie de

IAIonut Acrudoae

0

0

Am văzut fețele nefericirii, am urmărit picăturile de tristețe, am auzit scâncetul durerii, am simțit enormitatea de a fi viu. Dar de câte ori am reușit să prevăd delirul nostru, sentimentul că pot

IAIonut Acrudoae

0

0

Printre clipele tăcerii găsești anormalul în care te cufunzi zilnic. Printre aripile dorințelor de separație, printre picăturile de aversiune - vom găsi simfonia albului suprem. Dorința de a fi,

IAIonut Acrudoae

0

0

Intru în bucătărie. Cenușiu igrasios îmi zâmbește timid. Ating cu dizgrație marginea chiuvetei, speriind păianjenul stăpân, acum zdrobit sub palma mea grea. Deschid dulapul murdar de viață și

IAIonut Acrudoae

0

0

Picăturile de lumină spulberă farmecul unei seri grosolane, întunecate în aparența mirobolantă. Ascult zarea necuprinsă de ochiul uman și aștept același răsărit lunar, picătură de argint a nopții.

IAIonut Acrudoae

0

0

Pătrunde seara prin reverii dulci, caramel solid printre nopțile decelerate de coșmarul unui nou paradis răsăritean. Devenirea prin catastrofa prezentului nu anunță decât predecesorii opusului

IAIonut Acrudoae

0

0

Lumea este un vierme inelat, pe urmele căruia călcăm umili. Suntem praful de pe ultimul inel al acestui monstru terestru. După cum Paul Atreides a încercat imposibilul, călărind viermele veacurilor

IAIonut Acrudoae

0

0

Momentele de relaxare ucid, treptat, năzuința spiritului spre înălțimi veritabile, spre un \"ceva\" mai sublim decât aspirațiile primare. Calmul, liniștea, pacea interioare sunt arme tot atât de

IAIonut Acrudoae

0

0

Copilul prezintă caracteristicile memoriei, adultul preia elementele trecutului și le conferă viraje imediate, în timp ce bătrânul meditează la aspecte prea complexe pentru un prezent imanent. În

IAIonut Acrudoae

0

0

Am coborât printre vocile demonului interior, parte din vis, parte din răsărit. Conturul noilor mesaje intestine se formează pe palierul damnării momentane. Nu sunt real decât în măsura în care mă

IAIonut Acrudoae

0

0

Catalizatorul umbrelor parazitare convertesc nepăsarea în stropi de optimism, iar dorința deziluzionată oferă clemență pentru o oră de itinerant. Parcul vorbește cu păsările miloase, printre fire de

IAIonut Acrudoae

0

0

Crenelul absolutului revine pe palierul damnatului imposibil. Drenajul digului intern hibernează subit, oftând printre petalele oțelului aparent. Noul converge în vechi, vechiul colorează suflul

IAIonut Acrudoae

0

0

Cocoloșul tremura spre apusul flasc al tribalelor activate. Conturul nopții verniculare creează abstinența nemuririi EI, prin apreciere, mângâieri, șoapte stupide și cai sălbatici. Recviem-ul

IAIonut Acrudoae

0

0

Presa reia nectarul matinal, îl preface în alcooluri rafinate și-l trimite spre masele inerte. Prezentul coboară ca un vis urât spre plaja însângerată, atingând cu degete tremurătoare cadavrele

IAIonut Acrudoae

0

0

Clona depresiilor normale, originalul tremuratului tomnatic. Calmul senil al viitorului aduce picături de rouă, trimite spre extrem, povara florii ofilite. Trezire punctuală și reversul medaliei

IAIonut Acrudoae

0

0

Coloane de lumină și rezistența becului de 100 W... Prezentul, timpul de care vorbesc mereu ca de un zeu atotputernic, începe să mă înfrângă. Încet, încet, adolescentul dispare, iar rămășițele

IAIonut Acrudoae

0

0

Focuri spre răsărit. Domenii supuse îngrășării exacerbate. Sunt o aripă a neverosimilului, fluturând spre armatele învingătoare spre apus. Oftez, iar suflul vaselor cu pânze atinge țărmul, spulberând

IAIonut Acrudoae

0

0

Al Mada\'in, printre pâini de sticlă și praf de granit. Rumegușul apos prinde rădăcini printre platanii împietriți. Vocea EI este vie în scorbura dimensională, scormonind curioasă în negurile

IAIonut Acrudoae

0

0

...noaptea mă-nconjoară, cu mii de licurici prefăcuți, cu domnițele trecutului revărsându-se în arii fantomatice, susurând a pustiu și singurătate. Mai e ceva vreme până dimineață, iar eu încerc să o

IAIonut Acrudoae

0

0

himerele sale pline de dureri nostalgice... Se așază lângă ultima coloană a cardo-ului și-mi șoptește secretele Universului. Nu o pot auzi, dar înregistrez picăturile de adevăr curgând pe chipul ei

IAIonut Acrudoae

0

0

Suspine pentru replicile oferite de trecut, amintiri reverberate de antichitatea obosită în propria-i nemurire. Chinul surâsului deșertic, uimirea chipului ei trist revelat de scâncetul înfiorător al

IAIonut Acrudoae

0

0

În momentul în care atingi \"oboseala culturală\", realizezi faptul că nimic nou, sau măcar ceva aparent nou, nu te va surprinde (Watashi wa sawaru bunkateki kentai, atarashii nanimo, aruiha

IAIonut Acrudoae

0

0

Noaptea nu este un sfătuitor pozitiv, noaptea ucide orice raționament și-l reduce la scopul primar, subconștient al instinctului, al nevoii de celălalt, al îmbrățișării târzii. Nu pot recunoaște

IAIonut Acrudoae

0

0

22.50, ora unei alte ore pierdute în angoasa momentului. Suntem reali doar în măsura în care ne recunoaștem fragilitatea și devenirea. Un joc de șah pierdut la limită, un vânt care nu a reușit să ne

IAIonut Acrudoae

0

0

Repetabilitatea duce la stagnare, stagnarea impune prezența morții, moartea trimite către un început lipsit de repetabil... Pentru ca apoi totul să fie reluat în procese mici, constante, repetabile.

IAIonut Acrudoae

0

0

O nouă forță a începutului, domeniul astral al dorințelor neîndeplinite. Sunt construiți pentru visare, pentru dorințe greu de îndeplinit, dar realitatea ne consumă treptat, iar în urma noastră nu

IAIonut Acrudoae

0

0

X: Albastru, ca și cerul în zilele mult prea senine pentru a fi naturale. Y: Posibil, dar astăzi are o tentă mult prea cenușie. De când nu ai mai văzut cerul atât de... trist? X: Nu e trist. E

IAIonut Acrudoae

0

0

Noaptea revine ca o caldă îmbrățișare, ca o dulce scăpare din abisul cotidianului. Încerci să te întorci mereu în aceeași poziție, în același loc demult știut, mică madeleine a timpului mereu

IAIonut Acrudoae

0

0

Dacă am putea reconstitui toate nebuniile făcute doar de dragul prezentului, atunci ce rost ar mai avea celelalte două aspecte temporale? Cineva m-a întrebat odată dacă m-aș putea întoarce în timp,

IAIonut Acrudoae

0

0