Zări neștiute
Îmbrățișez apusul nu pentru că există dincolo, ci din cauza privirii ei inocente, noaptea gândurilor mele, dimineața Suavă a dorințelor nocturne și amiaza mângâierilor matinale. Alung
IAIonut AcrudoaeIsis și căldura Infernului
Osiris așteaptă balanța se înclină roșu este cerul iar aurora pălește. Isis rămâne balanța se înclină neagră e smoala robii care mor. Infernul descoase morții sughiță albe sunt
IAIonut AcrudoaeCaut săpun pentru mizerii stradale
Duș alert delir scoțian căldură destupată în nopți japoneze. Paloare de fruct zile cenușii trotuare înfundate colorând zori birmaneze. Întinat de poeme amiezi distorsionate înecat la
IAIonut AcrudoaeTractorul roșu și câmpul din Târgu Frumos
Un tractor. Un tractor roșu. Un câmp. Un câmp pierdut printre ruine. Un câmp pierdut printre ruinele unei lumi în restaurare. Un oraș. Un oraș cu un nume. Un oraș numit Târgu Frumos. Un
IAIonut AcrudoaeHalucinații montane
Un munte îndepărtat, alungit spre stânga soarelui adormit. "Desigur, o opinie validă". Interludiu: Sus, undeva, prin cabanele rătăcite, o lumină se aprinde. Continuare: Un munte trist,
IAIonut AcrudoaeAdâncuri
Valul piere pe malul absent, un surâs caută emoții, iubiri, poate chiar un alt zâmbet șters. Nu află decât un om înecat de pasiuni răvășite, de lucruri uitate. Valul învie, preia un recviem
IAIonut AcrudoaeÎn amintire
Amară e viața pe care noi o trăim. Ridică și spada, dar pierde iubirea Căci lumea cea rece ne-apasă întruna. Ne-am rătăcit într-o camera sinistră Mai mulți decât unul Mai puțini decât
IAIonut AcrudoaeLacrimi de vopsea
Lacrimi de vopsea varsă clovnul întors din turneul, ratat, al celor șapte reverii zonale, fiecare în ordinea decisă de evenimente aparente. Prima reverie: nasturele rupt, căzut în primele ore
IAIonut AcrudoaePsihopatul de alături
Îl vezi, tresărind schizofrenic printre produse, șoptindu-și anemic printre rafturi, în umbra cutiilor cu diverse. Te ferești de el, de vorbele lui străine, deplasate, îl ocolești când îl
IAIonut AcrudoaeUn cântec oarecare
Mirat, un cântec se-nfioară în lacul pustiit eronat, tremurând la vederea unui fir de păr. Căldura îl împresoară, îl doboară, pentru că e absorbit de cârlionți, fermecat de atingeri subtile, de
IAIonut AcrudoaeCheia Sol
Dă-mi înapoi cheia Sol iubită neastâmpărată ofițer al războiului rece Mata Hari a iubirii dezamăgite nu ți-am dat-o ca să-mi invadezi șifonierul plin cu iubite asasinate acum trebuie să suferi
IAIonut AcrudoaeSingur
Singur călătorind pe aripă porumbelului culegând mere în livada vieții plângând în uterul voinței depășind cu greu momentul lacrimogen. Singur copil fiind mă joc cu lama Gilette în curtea
IAIonut AcrudoaeCocosul tremura
Cocoșul tremură în apusul flasc al triburilor activate. Conturul nopții vernaculare creează abstinența nemuririi, prin apreciere, mângâieri, șoapte stupide și cai sălbatici. Recviem-ul ascendent
IAIonut AcrudoaeÎntrebări derizorii
Cine ești? Nimeni, doar o adiere. Fie, plutește dincolo de noi. Ce faci? Bine, sunt mort. Fie, dormi în continuare. Ce spui? Nimic, sunt trist. Fie, iubește mai departe. De ce
IAIonut AcrudoaeCelina
Tu ești dormitorul care cântă gratuit care mă atrage la căldura sânului tău în serile de noiembrie când vântul este dur norii furioși iar crivățul nerăbdător m-ai găsit adormit în șanțul
IAIonut AcrudoaeSunt carnea care tremură
Sunt carnea care tremură în calea oamenilor triști sunt fiorul care dispare în visul celor fără rost între buzele străvezii ale riscului neasumat sunt percepția care nu are început între
IAIonut AcrudoaeSunt o licărire
Sunt o licărire fidelă printre nori fumurii prin spațiul dureros în care tu oh lacrimă nenorocită spirit comprimat de sudoare și splin îmi oferi salvarea din nămolul pasiunilor de telenovelă îmi
IAIonut AcrudoaeSunt un șotron
Sunt un șotron uitat de copii în depozitul cu amintiri șterse în dulapul cu dureri reprimate și iubire absentă sunt jocul de-a v-ați ascunselea devorat șiret de zeul rețelelor de socializare și
IAIonut AcrudoaeSunt firul de păr
Sunt firul de păr ajuns cu premeditare pe gulerul cămășii tale iubito sunt amintirea care te bântuie în nopțile calde de vară sunt fiorul înghețat care nu te lasă să dormi în diminețile de
IAIonut AcrudoaeSunt norul bolnav
Sunt norul bolnav recitând bacanale în coaja de nucă rememorând cantoane prin iarba de Berna căutând prințipuri în cerul din glastră. Sunt roua dimineții revăd doar culoarea scuipând invective
IAIonut AcrudoaeSunt un creion
Sunt un creion buimac într-o carte de colorat dintr-o pașnică reverie asezonată cu dorințe și sărutări ascunse într-o derivă cromată cu linii și umbre sunt o cariocă desprinsă dintr-un film
IAIonut AcrudoaeSunt o margine
Sunt o margine rebelă cutremurătoare sunt o pată respingătoare din jungla ezitărilor vetuste. Foamea întinde ghearele peste infinitul notoriu setea ridică valuri de nedumerire asupra orașului
IAIonut AcrudoaeSunt bărbatul care râde
Sunt bărbatul care râde în zi în noapte ești femeia care plânge în noapte în zi dar nu reușim să ne-ntâlnim defel între destine paralele printre păduri tropicale sau alegeri simple dureri
IAIonut AcrudoaeSunt o umbră
...Sunt o umbră da eu molfăind lumină prin cauciucul expandat plescăind titluri de telenovele sud-vietnameze sunt o briză a apogeului frizând realitatea care mă-nghite printre lacrimi ești o
IAIonut Acrudoae