Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Sunt carnea care tremură

2 min lectură·
Mediu
Sunt carnea care tremură
în calea oamenilor triști
sunt fiorul care dispare în visul
celor fără rost între buzele străvezii
ale riscului neasumat
sunt percepția care nu are început
între distracțiile nocturne între pașnic
și alabastru între parșiv și orgasmic.
Sunt omul pe care l-ai uitat în gara tristă
cântând iubind leșinând murind de dorul vieții
sunt copilul pe care l-ai vândut în America
pe 1000 de dolari falși
sunt planta pe care ai lăsat-o să se usuce
în apartamentul pierzaniei reciproce
sunt dulapul erorilor nerostite în căldura
iubirilor topite de soare și nebunie
sunt punctul pe hârtia care arde
între miile de romane proaste și reeditate
sunt luna singură și tristă în diminețile fără scop
sunt replica pe care ai uitat-o pe buzele
iubitei moarte în brațele tale când mașina
care a lovit-o s-a-ndepărtat spre zări însângerate
sunt oxigenul pe care-l cauți în dorul părinților
dispăruți din amintiri din poze de pe Facebook
sunt prietenia pe care ai lăsat-o să moară
printre suspine zâmbete fugare și nopți de distracție
sunt teribilul care-și caută fratele
printre buruieni feromoni și târfe stradale
sunt uitatea uitării
și nimic din ceea ce ești eu nu mai pot fi.
Sunt carnea care tremură iar noaptea
îmi este stăpână noaptea-mi poruncește
noaptea mă hrănește noaptea mă doboară
între sânii care nu mă mai suportă
sunt carnea care tremură
iar moartea este preludiul unui cântec de dor.
013.060
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
231
Citire
2 min
Versuri
36
Actualizat

Cum sa citezi

Ionut Acrudoae. “Sunt carnea care tremură.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-acrudoae/poezie/14069500/sunt-carnea-care-tremura

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Nu mi-a plăcut repetarea excesivă a verbului sunt, care a devenit clișeu, fiindcă orice poet caută să-l ocolească din vocabularul poetic, astfel că structura poeziei este susținută pe acest cuvânt sunt, mă duce cu gândul la o vilă cu multe etaje, însă cu fațadă inestetică, ternă, simplă.
Ultimul vers l-aș fi scris așa :
Moartea este postludiul unui cântec de dor.
0