Singur

și mere-n livadă
nu plânge uterul te va expulza într-o naștere nouă.
amintiri felii de trecut doar atât.
că ea doarme când tu îi săruți umărul de la geam
nu-i bai prin stația ta trec mereu autobuze
din unu într-o zi una trează s-o repezi înspre tine.
fantaziile nopții zvâcniri fantomatice de lilieci în zig zag.
povești filme destine trecut virtual cenușă etc
cotidianul banal.
noapte șosele cadavre fasole uscată ... prostii
de ce să mori prin-lăuntru?
singurătatea e-o închipuire voită.
vietate aleasă-i poetul în unicul univers
poate prin vers să deschidă n universuri
la braț cu idei și cu gânduri îmbrăcate
cum vrea el în veșminte.
pegasul te-așteaptă sari vesel în șea
ești tânăr de ce să le-mbraci în haine cernite
când pest tot sunt rochii de bal?

cu prietenie,o frunte căruntă. Ioan.

„În memoria ta schismatică”, emisfera dreaptă se ocupă cu analiza, obiectivul, ajutată de intelect și rațiune, iar emisfera stângă e sediul emoțiilor, sensibilității și sentimentelor, gestionate de suflet.
Ești „singur” convulsionat de un „orgasm teluric”, „înnebunit de plăcere, înnebunit de tristețe”, urci dârz și temerar înspre un viitor dilematic, înconjurat din toate părțile de „mirajul propriei existențe”.
O poezie care m-a convins.

Cam aceasta ar fi definiția unei poezii a solitudinii. Nu știu dacă fiecare vers s-a potrivit în context, dar emoția a existat permanent și a condus la acest produs finit. Mulțumesc ambilor membri pentru trecere și observații.

Eu nu văd nimic trist în poem, mie mi se pare chiar ilar. Și, vă rooog, nu mai aruncați cu astfel de vorbe: ...Asta ar fi definiția unei poezii a solitudinii. În primul rând pentru că textul nu e o poezie, ci o chestie. Nu știu ce fel de chestie, că eu nu am avut ce să caut în uterul voinței, aterizând de pe o aripă de porumbel. Fiecare cu guguștiucii lui!

P.S. - Doamne-iartă-mă, ce legătură este între camionul cu fasole uscată și cadavrele prietenilor dezmembrați? Am în jur cadavre, dar ele sunt ale prietenilor, iar prietenii sunt și dezmembrați! Ce e ăsta, film horror cu buget redus? Unul dintre prieteni era cumva Jack? Jack Spintecătorul, nu ăla de pe vrejul de fasole, desigur! Cu bucuria unei lecturi extrem de amuzante!

Mă bucur că v-am amuzat cu această lectură a unei "chestii", după cum prea bine ați numit-o. Da, este o chestie, intimă, hilară, cu o aromă mixtă de horror a la Rob Zombie și dor a la Gabriel Garcia Marquez.
Perspectiva dvs. este subiectivă, v-ați exprimat-o, mulțumesc de trecere.