figurine de ceramică

Să salvăm din viață ceea ce este luminos, creativ, eufonic, înfășurate în staniolul fericirii, și când nu mai avem ce salva, când rămâne doar suferința, giruetă ce arată sensul existențial, să ne învăluim în apele adânci ale somnului și, șlefuind teama, până capătă aspectele tenacității și sagacității, să oprim contactul cu lumea și să circulăm în noi înșine, de la un eu la altul, de la un afect la altul, de la o emoție la alta.
Imperiul cucerit de om acoperă toată planeta, iar sclavii sunt animalele, păsările, peștii, natura, mai rămâne doar ca omul să se cucerească pe el însuși.

... mereu seduși de noutate sfârșim adesea prăvălindu-ne, în noi ... ratăm dimensiunile mari mult prea osteniți de fantasme ... peste tot capcane, prilej de cunoaștere ... peste tot cantitate, dintr-o speță dormindă, din aceeași rădăcină ... conflictul ascute simțurile, aceeași întâmplare ... mulțumesc frumos de trecere printre cuvintele închipuite ... la bună vedere :)