Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@razvan-rachieriuRR

razvan rachieriu

@razvan-rachieriu

roman
O boala invinsa este viata omului

Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Poeții sunt fluturi lirici, ce zboară cu aripile versurilor înspre empireu, colonizându-l cu gândirea poetică, fluturi de ideal pe care-l polenizează cu ideea zborului, fluturi ce sălășluiesc în privirea pătrunzând în intrinsecitatea lucrurilor și a fenomenelor, ei și-au deschis crisalida vieții pentru a inocula în ea esențele esoterice, transcendentale și divine.
În beția de zbor, unii uită să-și taie rădăcinile cu tina telurică și se zdrobesc de pământul ce are alergie la zbor.

Pe textul:

fluturi" de Ioan Postolache-Doljești

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Așteptarea focalizează gândurile înspre iubit, naște dorul care se încarcă cu reverie activând visul diurn, iar viața cu fațete multiple se reduce la iubire, care transfigurează lipsa de chef și lipsa de contact cu lumea oscilând între bine și rău, între aprecieri și deprecieri, între condescendență și calomnie.
Te-ai travestit în albăcazăpada, pentru a inocula iubirii imacularea.

Pe textul:

Și nimeni nu mai auzi vreodată de ea" de Lavinia Micula

Recomandat
0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Din păcate conștiența se destramă în somnolență propice viselor iraționale, iar zarea în care ne proiectăm ființarea a abandonat aurora și răsăritul în spațiile dezabuzării și obnubilării, și se completează cu niște dangăte sepulcrale, funerare și lugubre.
Răzmerița gândurilor revoltate de statutul privilegiat al conștienței, pătrunde în contururile literei E (cred că poate fi orice literă), din care face un labirint, în care se rătăcesc entitățile transparente și cele opace.

Pe textul:

Crudă trudă" de Valentin Irimia

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Sexul dezvoltă în practică locurile anatomic mai joase și face o știință din arta erotică inventând paradigma extazului, care deschide supapa prin care energia sexuală este expulzată prin orgasm, după care urmează o liniște curată și un întuneric perfect, amândouă amestecate cu o stare în care eurile se dizolvă și partenerii pătrund în esotericul iubirii.
Raportul dintre numărul stelelor și al florilor tinde către unu, însă raportul dintre veșnicia limitată a astrelor și caducitatea florilor tinde către + infinit.

Pe textul:

neterminată opus opt" de Cristina-Monica Moldoveanu

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
IOAN
Sunt încântat că ți-ai pus amprenta lingvistică formată din arabescurile cuvintelor, pe pagina personală de creație.
M-am gândit la ceea ce ai spus, că prostia și inteligența sunt surori gemene, deși mi-e greu să cred, doar dacă inteligența decade în prostie și prostia are din când în când irizații de inteligență.
Cu prietenie de poet, Răzvan.

Pe textul:

Eu și alter-ego-ul 2. Tăcerea proștilor și tăcerea deștepților" de razvan rachieriu

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Eul ce flecărea cu mintea afectată de logoreea gândurilor înlăturând tăcerea și instaurând tumultul, a început să urle percepând nebunia umanității travestită în râsete sardonice și în comportamente onctuoase, a uitat cine este, ce face și care-i este rostul și destinația.
Puțin cam prea forțată asocierea ta cu lupii (fiind mai degrabă javra la care am visat mereu), și este greu de crezut că unul dintre visele tale e să decazi, încarnându-te într-un animal,căci consider că și poezia ar trebui să conțină în ea logicul și veracitatea, chiar dacă nu în totalitate.

Pe textul:

flecăreli" de Dorina Șișu

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Să rupem cu forța spiritului cătușele crescute pe dinăuntru, ca niște brățări din care lipsea piatra norocului, astfel sufletul eliberat începe să numere toate păcatele lumii, iar când simțim forța gravitațională crescută a întunericului ce vrea să cucerească imanența omului, însă nu poate, fiindcă ea are substanță de stea, să generăm o forță centrifugă, alcătuită din forța vitală, energiile imanenței și forța volitivă, care are un vector opus vectorului forței gravitaționale, pentru a o anihila.
Am simțit pulsul nebun al poeziei născută și crescută de singurătate.

Pe textul:

Cătușe crescute pe dinăuntru" de George Pașa

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Super-oferta pentru orbi lansează meniul în care lumina, întunericul și toate nuanțele posibile sunt ingrediente principale, căci viața retează un ideal intangibil, amputează o iluzie ce se distra cu oamenii creduli, regenerează sănătatea subminată de boală, iar cea mai bună dintre lumile posibile este cea în care respirăm sănătate perfectă, ne hrănim cu fericire concentrată și sorbim beatitudinea.
O poezie care are un farmec aparte, un ritm continuu și susținut de la început și până la sfârșit, poate și fiindcă ai anihilat toate verbele.

Pe textul:

fob" de Pestrea Ion-Daniel

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Orașul este un bazar bătrân, cu străzi fire de păr încâlcite, cu oamenii eriteme pe corpul lui murdărit de ploi, mâzgă și pași, în care desuetul și modernul coexistă într-o promiscuitate asimetrică, timpul orașului reflectă timpul amestecat al tuturor oamenilor ce-l locuiesc, iar viața lui matusalemică este influențată de viața clădirilor ce-l compun.
Viața este un carnaval și o sărbătoare, însă în umbra lor stau sinistrul, infernul și suferința, iar toate caracteristicile și aspectele existențiale sunt puse în ecuații, ce au soluții iraționale.

Pe textul:

Sentimente urbane" de luis ionut popa

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Ne dezlegăm trupurile de iubire, când aceasta ne dă cu tifla și ne persiflează, și respirăm aburii libertății de a fi numai cu noi înșine, cu conștiința proprie purgatoriu și cu sufletul rai, însă oamenii sunt poluați de vicii, care se încarnează într-un corb întunecând orizontul ființial, căutând să descopere locația sufletului, pentru a-l prinde în gheare și a-l arunca în infern.
Timpul nu are margini, nu are început și nici sfârșit, el străbate din primordial și până în prezent toate genealogiile oamenilor, însoțește omul, fără a se atașa însă de el, este un zeu în comparație cu omul.

Pe textul:

Ice tea " de Marcel Vișa

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Degeaba căutăm lumea prin buzunare, căci ea are buzunarele rupte, și astfel și-a pierdut orientarea înspre rațional și normal, rostul de a ființa și energia care alimenta forța vitală a omului ; lumea este în căutare de eroi și de martiri, pentru a-și argumenta lipsa de curaj și lipsa de sacrificiu.
O iubire lascivă există numai ca să stârnească dorințe carnale, sentimente maculate și împreunări sălbatice.

Pe textul:

Exist ca să stârnesc." de Miruna Gavaz

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
LIVIU
Nu am cum să-mi modific stilul, chiar dacă este alambicat, ăsta e limbajul meu și el reflectă faptul că mi-au plăcut neologismele.
Eu cred că dacă citești scrierea atent, o vei găsi interesantă într-o proporție egală cu înțelegerea ei.
Oricum sunt mulțumit de faptul că m-ai citit și comentat, un comentariu defavorabil este mai bun decât niciun comentariu.
Cu prietenie de poet, Răzvan.

Pe textul:

Omul și scrisul" de razvan rachieriu

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Cursa vieții spre niciunde, își risipește energiile în canoane superflue, cu precepte iluzorii, și cu cât înaintează se întrezărește nimicul, care luptă să demonstreze că viața nu are niciun sens, și care se confruntă cu idealurile ce sunt de părere opusă, căci în temnița uitării stau înghesuite zădărniciile, inutilul, scabrosul și obtuzitatea, în timp ce în fața privirii noastre stă dragostea pusă pe piedestalul fericirii, ferită de rugina nepăsării.
Decât să participăm la un maraton al vieții, care obosește și surmenează, mai bine să ne lăsăm în voia curentului vieții, minimizând eforturile și actele volitive.

Pe textul:

Rătăcirea LXXXI" de Ion Scalen

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Iubirea interioară are nevoie de oglinzi, căci nu se vede în exterior, se tatuează cu râsete dezacordate, care transpuse pe note sună jalnic, înghesuie prin spațiile sentimentelor un oraș viu zbătându-se să încapă în lăuntric, cu oamenii micșorați până la spoturi, în care se concentrează esența.
Iubirea interioară s-a răsturnat în lumea actuală, e cu susu-n jos, și doar în lumea cealaltă apare așa cum este ea, percepută firesc, genuin, verace și realist.

Pe textul:

[mă năpustesc în sângele tău zâmbind ca un sălbatic]" de Daniel Dăian

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Punctele de suspensie așteaptă gândul nerostit să se materializeze pe foaia albă, iar cântecele cuvintelor se propagă în sunete concentrice întinse în eufonii destrămând asimetriile și disonantul, căci poate într-o zi cineva va descoperi în sfârșit că perfecțiunea și veșnicia aderă la nimic și manifestă idiosincrazii la tot, și setea de infinit este reversul greții de finit.
O poezie al cărei suflet stă între două margini de lume și gânduri pe cale de a germina în cuvinte.

Pe textul:

mai simplu decât perfectul ce ar putea fi" de Tudor Gheorghe Calotescu

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
MARIA
Sunt uimit (în sens pozitiv) și recunoscător (în doză consistentă) de comentariul tău amplu, elevat și elocvent, care este de fapt un eseu cu irizări filozofice, a cărui energie gnomică este copleșitoare, căci ai coborât în mine, în imanența proprie, și apoi ai coborât în tine, până la esențe, acolo unde este concentrată ființa, și ai reușit un raționament mișcându-se între utopia de a fi și certitudinea locuirii în tine.
Impresionant !

Pe textul:

Umbra. Eu și alter-ego-ul" de razvan rachieriu

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Stă ceva ghemuit în lume, poate fi umbra pământului care foșnește la cea mai simplă atingere, care circulă de la un om la altul, se ia la harță cu alte umbre, având alte funcții, poate fi ceva cu aripile strânse, care a căzut în vrie până în măruntaiele pământului, poate fi o lacrimă multiplicată peste lume al unei entități hăituite ținându-și sufletul tremurând pe genunchi.
Stă ceva ghemuit în tine, poate fi poezia, iubirea sau ceva ce cunoști doar tu.

Pe textul:

stă ceva ghemuit în lume" de mihaela aionesei

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
Curățăm ochii exteriori cu lumină concentrată, ochii lăuntrici cu substanța luminoasă a sufletului și ochii minții cu substanța dezinfectantă a spiritului, căci peste ei apasă dureros durerile, frustrările, rătăcirile și realul greu și dur.
Există o luptă care nu se vede, în care se confruntă la nivel microscopic bacteriile și moleculele, iar pentru fiecare corpuscul de materie vie, există un corpuscul antinomic, căci lupta înseamnă evoluție.
Cine face față provocărilor vieții, nu se mai teme de nimic, este un învingător ce și-a supus viața și care se joacă cu destinul său și al altora, așa cum un copil se joacă cu o jucărie.

Pe textul:

binecuvântare" de Daniela Luminita Teleoaca

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
O poezie deosebit de expresivă, cu cuvintele o maree de stele, ce se întinde progresiv și acoperă țărmul unde s-a încuibat întunericul, care absoarbe furtuna în iriși și o transformă într-un elizeu prin care se rotesc miracolele și misterele descătușate de cunoașterea telurică, căutând în van să le înțeleagă esențele esoterice.
Esența ta ființială se desprinde de materie, pentru a ființa în imaterial, imperceptibil și impalpabil, acolo unde libertatea este maximă, având acces la utopii și anarhii.
O poezie convingătoare, care a făcut exces (în mod pozitiv) de imaginație poetică.
Felicitări !

Pe textul:

Hipnoza căderii" de Maria Elena Chindea

0 suflu
Context
razvan rachieriuRR
razvan rachieriu·
În poezia ta se simte o tristețe adâncă ca un ocean format din toate lacrimile omenirii, că nu ai dus până la capăt ceea ce se cuvenea făcut, căci acum e prea târziu, nefiindul l-a primit în brațele sale pe cel iubit, însă amintirile despre el stau veșnic, neșterse de aluviunile timpului ce adună meticulos zile, luni, ani.
Unii stau cu mintea și privirea deschise înspre răsărit, aceștia se joacă cu optimismul, când viața este prea serioasă, fiind discipolii îngerilor și sfinților, alții își orientează privirea și viziunile înspre asfințit, fiind discipolii nefiindului, care își așează influențele în ființele funerare și sepulcrale.

Pe textul:

cartea fiicei risipitorului" de Cristina-Monica Moldoveanu

0 suflu
Context