razvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
În beția de zbor, unii uită să-și taie rădăcinile cu tina telurică și se zdrobesc de pământul ce are alergie la zbor.
Pe textul:
„fluturi" de Ioan Postolache-Doljești
Te-ai travestit în albăcazăpada, pentru a inocula iubirii imacularea.
Pe textul:
„Și nimeni nu mai auzi vreodată de ea" de Lavinia Micula
RecomandatRăzmerița gândurilor revoltate de statutul privilegiat al conștienței, pătrunde în contururile literei E (cred că poate fi orice literă), din care face un labirint, în care se rătăcesc entitățile transparente și cele opace.
Pe textul:
„Crudă trudă" de Valentin Irimia
Raportul dintre numărul stelelor și al florilor tinde către unu, însă raportul dintre veșnicia limitată a astrelor și caducitatea florilor tinde către + infinit.
Pe textul:
„neterminată opus opt" de Cristina-Monica Moldoveanu
Sunt încântat că ți-ai pus amprenta lingvistică formată din arabescurile cuvintelor, pe pagina personală de creație.
M-am gândit la ceea ce ai spus, că prostia și inteligența sunt surori gemene, deși mi-e greu să cred, doar dacă inteligența decade în prostie și prostia are din când în când irizații de inteligență.
Cu prietenie de poet, Răzvan.
Pe textul:
„Eu și alter-ego-ul 2. Tăcerea proștilor și tăcerea deștepților" de razvan rachieriu
Puțin cam prea forțată asocierea ta cu lupii (fiind mai degrabă javra la care am visat mereu), și este greu de crezut că unul dintre visele tale e să decazi, încarnându-te într-un animal,căci consider că și poezia ar trebui să conțină în ea logicul și veracitatea, chiar dacă nu în totalitate.
Pe textul:
„flecăreli" de Dorina Șișu
Am simțit pulsul nebun al poeziei născută și crescută de singurătate.
Pe textul:
„Cătușe crescute pe dinăuntru" de George Pașa
O poezie care are un farmec aparte, un ritm continuu și susținut de la început și până la sfârșit, poate și fiindcă ai anihilat toate verbele.
Pe textul:
„fob" de Pestrea Ion-Daniel
Viața este un carnaval și o sărbătoare, însă în umbra lor stau sinistrul, infernul și suferința, iar toate caracteristicile și aspectele existențiale sunt puse în ecuații, ce au soluții iraționale.
Pe textul:
„Sentimente urbane" de luis ionut popa
Timpul nu are margini, nu are început și nici sfârșit, el străbate din primordial și până în prezent toate genealogiile oamenilor, însoțește omul, fără a se atașa însă de el, este un zeu în comparație cu omul.
Pe textul:
„Ice tea " de Marcel Vișa
O iubire lascivă există numai ca să stârnească dorințe carnale, sentimente maculate și împreunări sălbatice.
Pe textul:
„Exist ca să stârnesc." de Miruna Gavaz
Nu am cum să-mi modific stilul, chiar dacă este alambicat, ăsta e limbajul meu și el reflectă faptul că mi-au plăcut neologismele.
Eu cred că dacă citești scrierea atent, o vei găsi interesantă într-o proporție egală cu înțelegerea ei.
Oricum sunt mulțumit de faptul că m-ai citit și comentat, un comentariu defavorabil este mai bun decât niciun comentariu.
Cu prietenie de poet, Răzvan.
Pe textul:
„Omul și scrisul" de razvan rachieriu
Decât să participăm la un maraton al vieții, care obosește și surmenează, mai bine să ne lăsăm în voia curentului vieții, minimizând eforturile și actele volitive.
Pe textul:
„Rătăcirea LXXXI" de Ion Scalen
Iubirea interioară s-a răsturnat în lumea actuală, e cu susu-n jos, și doar în lumea cealaltă apare așa cum este ea, percepută firesc, genuin, verace și realist.
Pe textul:
„[mă năpustesc în sângele tău zâmbind ca un sălbatic]" de Daniel Dăian
O poezie al cărei suflet stă între două margini de lume și gânduri pe cale de a germina în cuvinte.
Pe textul:
„mai simplu decât perfectul ce ar putea fi" de Tudor Gheorghe Calotescu
Sunt uimit (în sens pozitiv) și recunoscător (în doză consistentă) de comentariul tău amplu, elevat și elocvent, care este de fapt un eseu cu irizări filozofice, a cărui energie gnomică este copleșitoare, căci ai coborât în mine, în imanența proprie, și apoi ai coborât în tine, până la esențe, acolo unde este concentrată ființa, și ai reușit un raționament mișcându-se între utopia de a fi și certitudinea locuirii în tine.
Impresionant !
Pe textul:
„Umbra. Eu și alter-ego-ul" de razvan rachieriu
Stă ceva ghemuit în tine, poate fi poezia, iubirea sau ceva ce cunoști doar tu.
Pe textul:
„stă ceva ghemuit în lume" de mihaela aionesei
Există o luptă care nu se vede, în care se confruntă la nivel microscopic bacteriile și moleculele, iar pentru fiecare corpuscul de materie vie, există un corpuscul antinomic, căci lupta înseamnă evoluție.
Cine face față provocărilor vieții, nu se mai teme de nimic, este un învingător ce și-a supus viața și care se joacă cu destinul său și al altora, așa cum un copil se joacă cu o jucărie.
Pe textul:
„binecuvântare" de Daniela Luminita Teleoaca
Esența ta ființială se desprinde de materie, pentru a ființa în imaterial, imperceptibil și impalpabil, acolo unde libertatea este maximă, având acces la utopii și anarhii.
O poezie convingătoare, care a făcut exces (în mod pozitiv) de imaginație poetică.
Felicitări !
Pe textul:
„Hipnoza căderii" de Maria Elena Chindea
Unii stau cu mintea și privirea deschise înspre răsărit, aceștia se joacă cu optimismul, când viața este prea serioasă, fiind discipolii îngerilor și sfinților, alții își orientează privirea și viziunile înspre asfințit, fiind discipolii nefiindului, care își așează influențele în ființele funerare și sepulcrale.
Pe textul:
„cartea fiicei risipitorului" de Cristina-Monica Moldoveanu
