Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ion-scalenIS
Ion Scalen
@ion-scalen
Poezie

Rătăcirea LXXXI

1 min lectură·
Mediu
Chiar de mă ții în temnița uitării,
Am să mă zbat să îți trimit semnal
Că dragostea îmi stă pe-un piedestal,
Ferită de rugina nepăsării.
Pentru esența-i pură, de cristal,
Găsi-voi poate-un verb mai acătării,
Ca un suspin din carnea înserării
Și panaceu durerii și pumnal.
Așa, în cursa vieții spre niciunde
Voi căuta să îmi urmez canonul,
Chiar dacă-n jocu-acesta sunt pionul,
La țipătu-ngrozit nu-mi vor răspunde
Nici gnomii triști, nici peștii reci din unde,
Căci din tării se iscă- numai zvonul.
012843
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
83
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Ion Scalen. “Rătăcirea LXXXI.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-scalen/poezie/14068067/ratacirea-lxxxi

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Cursa vieții spre niciunde, își risipește energiile în canoane superflue, cu precepte iluzorii, și cu cât înaintează se întrezărește nimicul, care luptă să demonstreze că viața nu are niciun sens, și care se confruntă cu idealurile ce sunt de părere opusă, căci în temnița uitării stau înghesuite zădărniciile, inutilul, scabrosul și obtuzitatea, în timp ce în fața privirii noastre stă dragostea pusă pe piedestalul fericirii, ferită de rugina nepăsării.
Decât să participăm la un maraton al vieții, care obosește și surmenează, mai bine să ne lăsăm în voia curentului vieții, minimizând eforturile și actele volitive.
0