Poezie
Rătăcirea LXXXIV
1 min lectură·
Mediu
Chiar dacă aripi ai, nu-ți este zborul
Obligatoriu dat ca sinecură,
Nici talpa bătucită nu îndură
Asprimea pietrei până-n viitorul
Ce-l vrei ferice fără de măsură
Încât să simți și tu în piept fiorul,
Îns-ai să vezi, neînsemnat e sporul
Când fericirea tot la zar se fură!
Dar pe nisip nu pune temelie
Că nu va ține prea înalte ziduri,
Iar anii își vor scrie cu-adânci riduri
Scrisori uitate către veșnicie.
Ascultă dar durerea veșnic vie
Cum monoton îngână triste lieduri.
(mai, 2015)
033.324
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Scalen
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Scalen. “Rătăcirea LXXXIV.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-scalen/poezie/14072910/ratacirea-lxxxivComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
o foarte bună aplecare asupra versului clasic. Rimă internă, rimă perfectă,jocul de-a rima într-un stil personal și subtil umoristic. Iată că se mai poate juca astfel. Și aici, la dumneavostră, nu pare dintr-o altă lume. Puțin căutate cuvintele, însă nu cred că se poate altfel la vremile astea. Am citit mai multe texte, aici las o steluță pentru toate. Poate nu e cel mai bun, dar direcția spre care arătați cu degetul trebuie explorată.
0
să nu las un semn aici...
Domnule, felicitări, un sonet excelent!
Am lecturat cu puțină invidie... :)
Domnule, felicitări, un sonet excelent!
Am lecturat cu puțină invidie... :)
0
Nu avem aripi, dar zburăm folosind imaginația pe tărâmuri virtuale suspendate în viitorul pe care toți îl dorim umplut cu fericire nemăsurată, însă tot tu deduci că fericirea este fortuită, neașteptată și când vine intempestiv ne prinde nepregătiți pentru a o folosi în avantajul nostru.
Până când fericirea se va cristaliza în concret, ființează durerea veșnic vie, provocând seisme existențiale.
Până când fericirea se va cristaliza în concret, ființează durerea veșnic vie, provocând seisme existențiale.
0
