Poezie
Rătăcirea LXXXV
1 min lectură·
Mediu
Tu nu mă duce, Doamne, în ispită
De câte ori se va ivi prilejul:
Pegas stârnește-n praf stelar vârtejul
Din cer, cu lovitura de copită.
Eu sunt cuprins ca și aracu-n vrejul
De nervi întinși. Ființa-mi istovită,
Mereu aflată-n goană neoprită,
În vane patimi arde ca gătejul.
Stau și mă-ntreb: n-o fi și altă temă
Decât să cânt ființa ei candidă,
Cu ochi adânci, cu fața ca de cridă
Și s-o fixez în clar de teoremă?
Obsesia, efigie și stemă
Sculptate sunt în greaua mea obidă.
(iulie, 2015)
001.924
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Scalen
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Scalen. “Rătăcirea LXXXV.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-scalen/poezie/14075504/ratacirea-lxxxvComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.