Poezie
Umbra. Eu și alter-ego-ul
2 min lectură·
Mediu
Îmi chem umbra
rătăcind
prin ochii
celor ce văd irealul
cocoțat pe piedestalul realității
pentru a-mi bandaja
lumina traumatizată
de vântul
învelit în coajă de atomi
La umbra umbrei
se odihnește un axon
ce are suflet de neuron
din copacul
cu ramificații
în sufletul
ce s-a prelins din corp
în realul invizibil
a căzut o monadă
am luat-o
și am sculptat din ea
efigia supraviețuirii
pe care am vândut-o celorlalți
Fiecare în parte este cel mai bun om
însă în mod diferit.
***
Corbii
se hrănesc cu nefiind
pe când îngerii
se hrănesc cu lumină
O deziluzie cocotă
flirtează cu un domn ideal
hirsut și miop
o vede deformată
când ea este frumoasă ca o iluzie
și îi întoarce spatele
de furie
îi sparge oglinda
în care irizează falansterul
construit din utopii
Nu mai discut cu mine însumi
de când alter-ego-ul
mi-a spus că toate poeziile sunt ale lui
și că eu nu am niciun merit și nicio vocație
talentul meu stă doar în filozofia supraviețuirii
iar cuvintele proprii sunt puse de el
pe limba care face traduceri
instantaneu din limba lui în limba mea
l-am închis în sfera sinelui
să-și creeze propria lume
i-am oferit ca materie primă
o mie de monade crescute de mine în suflet.
022.437
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- razvan rachieriu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 208
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 51
- Actualizat
Cum sa citezi
razvan rachieriu. “Umbra. Eu și alter-ego-ul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/14067906/umbra-eu-si-alter-ego-ulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCMCMaria Elena Chindea✓"Îmi chem umbra" spui tu în filtru autoironic și în tușă blajină! Ca să identifici jocul unor energii atât de subtile în țesătura magică a creației trebuie să ai curajul coborârii în tine, până la esențe, chiar dincolo de materie! În ceea ce privește "realul" și "irealul" cred că definirea exactă a acestor termeni este imposibilă! Unde se situează exact cercetatul în raport cu cercetătorul? Și care este perimetrul cuprinderilor sale conștiente? Ce este "realul" în opoziție cu "irealul"? Cărei "existențe obiective" ne raportăm noi ca individ și ca specie? Ceea ce pot atinge eu în cunoașterea mea poate să aibă altă textură și perimetre față de a altuia - realul meu poate fi irealul altuia, noțiunile și esențele se întrepătrund! Jocul ființări îmbracă identități aleatorii, profanul și sacrul își schimbă pelerinele sub care prestează pe scena conștiinței divine manifestate! "Nu mai discut cu mine însumi/ de când alter-ego-ul/ mi-a spus că toate poeziile sunt ale lui"! Te rog nu repudia alter-egoul că apasă câteodată pe butoane, sau așa pare oglindit într-o anume dimensiune! Suprapunerile eu-rilor sunt inefabile și nedefinitorii... Sunt raza cu soarele-n burtă sau cel ce emite - nimeni n-ar ști să o spună mai presus de orice-ndoială...Savurează jocul valurilor predându-te lor pentru a fi și respia oceanul! Nu "filozofia supraviețuirii" să ne fie cârmă ci a asumării identității ce o palpăm sub arsura dorului de lumină! Fascinantă explorare a sinelui, Răzvan! Copleșitoare! Maria!
0
RRMARIA
Sunt uimit (în sens pozitiv) și recunoscător (în doză consistentă) de comentariul tău amplu, elevat și elocvent, care este de fapt un eseu cu irizări filozofice, a cărui energie gnomică este copleșitoare, căci ai coborât în mine, în imanența proprie, și apoi ai coborât în tine, până la esențe, acolo unde este concentrată ființa, și ai reușit un raționament mișcându-se între utopia de a fi și certitudinea locuirii în tine.
Impresionant !
Sunt uimit (în sens pozitiv) și recunoscător (în doză consistentă) de comentariul tău amplu, elevat și elocvent, care este de fapt un eseu cu irizări filozofice, a cărui energie gnomică este copleșitoare, căci ai coborât în mine, în imanența proprie, și apoi ai coborât în tine, până la esențe, acolo unde este concentrată ființa, și ai reușit un raționament mișcându-se între utopia de a fi și certitudinea locuirii în tine.
Impresionant !
0