RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
TUDOR
M-a bucurat textul tău, așa cum îngerii se bucură de lumină, împrietenindu-se cu fotonii cuibăriți în ea.
VALENTIN
În sfârșit un comentariu mai potolit, mai îmblânzit, vântul în rafalele virulenței s-a transformat în adiere, care mai duce cu ea puține mizerii, prefăcute de cuvinte în praf.
COSTIN
Și mie mi-a plăcut și m-a atras comentariul tău pornind de la general către particular, și intuiesc privirea ta specializată în analiză și interpretare cum se focusează pe poezie.
Sunt recunoscător pentru un comentariu rezistent la critică, însă țin să-ți spun că nu-mi place “anti”, îmi place “pro”.
M-a bucurat textul tău, așa cum îngerii se bucură de lumină, împrietenindu-se cu fotonii cuibăriți în ea.
VALENTIN
În sfârșit un comentariu mai potolit, mai îmblânzit, vântul în rafalele virulenței s-a transformat în adiere, care mai duce cu ea puține mizerii, prefăcute de cuvinte în praf.
COSTIN
Și mie mi-a plăcut și m-a atras comentariul tău pornind de la general către particular, și intuiesc privirea ta specializată în analiză și interpretare cum se focusează pe poezie.
Sunt recunoscător pentru un comentariu rezistent la critică, însă țin să-ți spun că nu-mi place “anti”, îmi place “pro”.
Pe textul:
„Măruntaiele urbane și ale pământului. Nimicul și lumina" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextNu-mi place ultimul vers, nu te cred capabilă de așa ceva, mâna ta e bună pentru scris și nu pentru ceva așa de macabru, funebru și lugubru, mâna ta țese pe pagina albă filigrane de litere îmbinate logic în cuvinte poetice.
Cuvintele poetice sunt entități lingvistice transfiguratoare, nu pot fi caracterizate de “micime”, ci de amplitudinile oferite de sensurile lor adânci, frica ți-o înțeleg, însă nu e “sticloasă”, nu e casantă, ci crește din ipohondrii și anxietăți inexplicabile.
Cuvintele poetice sunt entități lingvistice transfiguratoare, nu pot fi caracterizate de “micime”, ci de amplitudinile oferite de sensurile lor adânci, frica ți-o înțeleg, însă nu e “sticloasă”, nu e casantă, ci crește din ipohondrii și anxietăți inexplicabile.
Pe textul:
„de la un dezastru la altul" de sophia elisa coreli
0 suflu
ContextO poezie luminoasă, cu oamenii a căror “bucurie se vede pe fețe”, trăind într-un “paradis sălbatic”, ținând de spiritual și nu de material, iar “carnea ta obosită de toate răutățile lumii”, nu-și poate scoate “ancora” din vâscozitatea tinei, strângând în ea prea multe iluzii.
Poezia ta e o femeie frumoasă și cu bun-simț.
Poezia ta e o femeie frumoasă și cu bun-simț.
Pe textul:
„Se apropie corăbii de gânduri " de Silviu Somesanu
0 suflu
Context“Însingurările” își strâng în spațiul intimității asfințiturile în care crește dezabuzarea și răsăriturile punând zâmbete pe fața optimismului, iar “valurile de umbre răzlețe” se sparg de ființa puternic vascularizată de “tumult”, ale cărui febrilități încinse se prefac într-o “arșiță”, stigmatizând cu “arsuri” amintirile imprimate pe “retină”.
Cuvintele capătă traiectorii de “zboruri mărunte” și deslușite.
Cuvintele capătă traiectorii de “zboruri mărunte” și deslușite.
Pe textul:
„Arsura" de Teodora Iancu
0 suflu
Context“Mai ai de umblat dintr-o minte în alta” pentru a traversa “toată lungimea subteranelor” săpate într-un psihic depresiv, iar “numitorul comun” al oamenilor este existența, revărsându-se peste realitate ca un puhoi.
“Oamenii se înghesuiau să urce” în spiritul tău poetic, având drept destinație finală divinul.
“Oamenii se înghesuiau să urce” în spiritul tău poetic, având drept destinație finală divinul.
Pe textul:
„[oamenii care se înghesuiau să urce în tine]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextMahalaua e descrisă melodic printr-un menuet aspru și lasciv, în care se simt măruntul curgând ca o soluție uleioasă în sufletul vulgului și foșnetul glasurilor afone încadrate într-un ritm gregar, așa cum invectivele încadrează discuțiile în contradictoriu între un troglodit și un avorton.
Poezia introduce ca personaje și câțiva copii, a căror visare colinda spațiile siderale, cu firavul și fragilul camuflate și protejate de pleoape, și am prins ideea că frumosul devine derizoriu în fața sărăciei și a obtuzității (mațe goale cu mintea scurtă).
Poezia introduce ca personaje și câțiva copii, a căror visare colinda spațiile siderale, cu firavul și fragilul camuflate și protejate de pleoape, și am prins ideea că frumosul devine derizoriu în fața sărăciei și a obtuzității (mațe goale cu mintea scurtă).
Pe textul:
„Mahala cu menuet aspru și lasciv" de Oancea Sorin
0 suflu
ContextSORIN
Succesul vine doar prin intermediul tenacității și perseverenței, care sunt exersări ale voinței creative, aprecierea vine după succes, pe când deprecierea după eșec și insucces, și atât în cazul succesului, cât și a insuccesului, invidia urmărește calea insidioasă de a le sfărâma structurile.
Succesul vine doar prin intermediul tenacității și perseverenței, care sunt exersări ale voinței creative, aprecierea vine după succes, pe când deprecierea după eșec și insucces, și atât în cazul succesului, cât și a insuccesului, invidia urmărește calea insidioasă de a le sfărâma structurile.
Pe textul:
„Cuvintele și omul" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextELENA
Înțelept e cel care pune atât întrebări, cât și oferă răspunsuri obiective, înțeleptul este prin natura lui un om inteligent trecut prin viață, cu o experiență eclipsând naivul, credulul și diletantul.
Înțelept e cel care pune atât întrebări, cât și oferă răspunsuri obiective, înțeleptul este prin natura lui un om inteligent trecut prin viață, cu o experiență eclipsând naivul, credulul și diletantul.
Pe textul:
„Cuvintele și omul" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextEu văd o comuniune între tine, liniște și sufletul spitalului, simți un gol, o piesă lipsă din angrenajul existenței, cauți zâmbetul sublim pe fețele asistentelor și nu vezi decât nepăsare, indolență și placiditate, în solitudine strângi flacoane întregi de amintiri a căror substanță o injectezi în venele timpului, iar când sevrajul e atroce și întoarcerea la realitate crudă, te reîntorci la iubire, căreia îi faci perfuzii cu săruturi imaginare, pentru a scăpa de spleen.
O poezie de/din spital.
O poezie de/din spital.
Pe textul:
„Piesa lipsă " de Marcel Vișa
0 suflu
ContextViața trăită pe silabe e atât de sincopată încât cuvintele care o compun țipă neputincioase și atunci fac o poțiune din cer lichefiat, din timp condensat și din poezie proprie sublimată, pe care i-o torn pe gât, și astfel, viața resuscitată și revigorată deschide fereastra lumii și lasă vântul existențial să primenească sufletul și spiritul universale ale planetei.
Atât și nimic mai mult, punct.
Atât și nimic mai mult, punct.
Pe textul:
„Clipe" de Angi Cristea
0 suflu
ContextMi-au plăcut în mod deosebit versurile :
Probez pe rând zâmbetele
ca pe o rochie nouă.
Când ziua are busola stricată, normalitatea rătăcește printre anomalii și distorsionări și este necesară injectarea ei cu obiectiv, rațional și lumină, căci altfel dezordinea, haosul, dezarmonia și dezechilibrul o pot arunca în tenebre.
Am ascultat simfonia albastră, așa cum un copil își ascultă (sau nu) mama.
Probez pe rând zâmbetele
ca pe o rochie nouă.
Când ziua are busola stricată, normalitatea rătăcește printre anomalii și distorsionări și este necesară injectarea ei cu obiectiv, rațional și lumină, căci altfel dezordinea, haosul, dezarmonia și dezechilibrul o pot arunca în tenebre.
Am ascultat simfonia albastră, așa cum un copil își ascultă (sau nu) mama.
Pe textul:
„simfonie albastră" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextPlecarea până la capăt cheamă despărțirea așezând o pâclă peste apropiere, însă gândurile rămân fidele până la sfârșit minții care le-a crescut, precum o mamă pruncul, ele trec dintr-o viață searbădă în alta mai bună, iar fiecare zi e o nouă naștere, căci gândurile diferite creează materie nouă pliată peste cea veche.
Ploaia a udat gratiile în care erau închise visele și acestea au ruginit, iar visele și-au pierdut frumusețea și atractivitatea, decăzând în închipuiri anoste.
Ploaia a udat gratiile în care erau închise visele și acestea au ruginit, iar visele și-au pierdut frumusețea și atractivitatea, decăzând în închipuiri anoste.
Pe textul:
„Fier" de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextScrisul puternic, convingător, prodigios, pe lângă stilizare, elevare, profunzime și acțiune, când personajele nu sunt statice, ci se deplasează dintr-un loc în altul, antrenând palpitantul, ar trebui să înglobeze dimensiunea realului.
Dorința flămândă a firii, este astâmpărată de excese concretizate în pasiuni, vicii cu gabarit depășit, căci oamenii aleargă în van în căutarea zeilor, însă nu pot să descopere intermundiul, acolo unde se află sălașul lor.
Dorința flămândă a firii, este astâmpărată de excese concretizate în pasiuni, vicii cu gabarit depășit, căci oamenii aleargă în van în căutarea zeilor, însă nu pot să descopere intermundiul, acolo unde se află sălașul lor.
Pe textul:
„untitled" de eugen pohontu
0 suflu
ContextTotul începe să semene cu ipostazele hazardului, fortuitului și insidiosului, pe care le-am pus în carantină, într-o zonă interzisă unde se mai află disperarea atât de subțire, încât încape în oglinda în care ne vedem invers, creați de părțile rele din noi, și toate aceste entități discută în contradictoriu și nu ne lasă să trecem mai departe, înspre pozitivitatea luminii.
Mi-a plăcut starea lichidă creată de poezie.
Mi-a plăcut starea lichidă creată de poezie.
Pe textul:
„[uneori am așa o stare lichidă]" de Daniel Dăian
Recomandat0 suflu
ContextStările opacizate ale existenței înghit lumi bulimice, cu umbra obeză prefăcută în pecingine la articulațiile conștienței, și în orbitele nevinovaților lumina explodează.
Eu aș fi schimbat măruntaiele femeii, care mă duce cu gândul la un măcelar tranșând carnea la abator, cu pântecul femeii, iar versul : smulg ochii copiilor nenăscuți – mi-a rezonat disonant, lugubru și funebru.
Eu aș fi schimbat măruntaiele femeii, care mă duce cu gândul la un măcelar tranșând carnea la abator, cu pântecul femeii, iar versul : smulg ochii copiilor nenăscuți – mi-a rezonat disonant, lugubru și funebru.
Pe textul:
„ Țipătul iernii sub piele" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextLumina, aerul și sunetul se află în simbioză în realitate, timpul ne naște alții în fiecare secundă și toate împreună își depun misterul în existență sub forma mirării de a ființa între întuneric și luminiscență, aflată în căutarea idealurilor inedite, căci aspirațiile au termenul de valabilitate expirat.
Secunda e purtătoare de nou-născut, în ea se încuibă nou-muritul și devine stearpă când traversează timpul mort, mușcând adânc din inactivitate și inerție.
Secunda e purtătoare de nou-născut, în ea se încuibă nou-muritul și devine stearpă când traversează timpul mort, mușcând adânc din inactivitate și inerție.
Pe textul:
„nu atinge, proaspăt vopsit..." de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
ContextMie poezia nu mi-a transmis nimic, cu excepția a două versuri.
Dragostea ta seamănă cu o mlaștină albă care a trezit imundul din ea, cu o deltă albă în care primejdia ia forma unor pești piranha devorând tot ce a lăsat în urmă iubirea, cu un fel de fântână în care dacă te privești observi imaginea iubitei.
Dragostea ta seamănă cu o mlaștină albă care a trezit imundul din ea, cu o deltă albă în care primejdia ia forma unor pești piranha devorând tot ce a lăsat în urmă iubirea, cu un fel de fântână în care dacă te privești observi imaginea iubitei.
Pe textul:
„Baladă pentru un pic de pământ" de Iulia Elize
Recomandat0 suflu
ContextNedumerirea e acoperită cu înțelegerea rostului lucrurilor mărunte, în care se prefigurează rutina dând naștere doar la insignifiant, minuscul și derizoriu, căci doar inovația creează lucruri rezistente în timp, chiar dacă sunt lovite de intemperii, calamități și dezastre.
Sporirea interesului exacerbează orgoliul, ambiția, egotismul și vanitatea, căci scopul interesului e de a te afla mai presus de ceilalți prin vocații și aptitudini.
Poezia ta are ceva care mă atrage, un amestec de firesc, emoție și reflexivitate de suprafață.
Sporirea interesului exacerbează orgoliul, ambiția, egotismul și vanitatea, căci scopul interesului e de a te afla mai presus de ceilalți prin vocații și aptitudini.
Poezia ta are ceva care mă atrage, un amestec de firesc, emoție și reflexivitate de suprafață.
Pe textul:
„Faptul era unul de rutină" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextSoarele nu poate îngheța totul, căci temperatura lui e imensă, fără căldura lui am fi afectați de frigul cosmic, iar căldura la figurat poate proveni și de la sentimentele încinse de iubirea, al cărei drum este străbătut în tandem de îndrăgostiți.
Am trecut pe zebră și poezia s-a oprit în fața mea, nerăbdătoare să se dezvăluie.
Am trecut pe zebră și poezia s-a oprit în fața mea, nerăbdătoare să se dezvăluie.
Pe textul:
„Către ea" de Sorin Lupu
0 suflu
ContextVALENTIN
Cuvintele nu ar putea exista fără litere, nici poezia fără cuvinte și nici omul fără viață și fără respirație, căci respirația poeziei tale e sacadată, ca și cum ar suferi de astm.
Nu știu cum interpretezi tu necuvintele, pentru mine ele înseamnă tăcere în care germinează lingvistica.
SORIN
Mă flatezi cu aprecierea : intuiție psihologică originală, însă azi nu mai e nimic original, cu excepția poate a misterului, minunii și miracolului, căci cine cunoaște psihologia omului, a ajuns la un stadiu al evoluției care-i permite să se cunoască pe sine și pe ceilalți.
Important e să aducem Edenul în viață, restul vine de la sine.
Cuvintele nu ar putea exista fără litere, nici poezia fără cuvinte și nici omul fără viață și fără respirație, căci respirația poeziei tale e sacadată, ca și cum ar suferi de astm.
Nu știu cum interpretezi tu necuvintele, pentru mine ele înseamnă tăcere în care germinează lingvistica.
SORIN
Mă flatezi cu aprecierea : intuiție psihologică originală, însă azi nu mai e nimic original, cu excepția poate a misterului, minunii și miracolului, căci cine cunoaște psihologia omului, a ajuns la un stadiu al evoluției care-i permite să se cunoască pe sine și pe ceilalți.
Important e să aducem Edenul în viață, restul vine de la sine.
Pe textul:
„Eșecul și câmpul poetic. Litere și cuvinte" de razvan rachieriu
0 suflu
Context