de la un dezastru la altul

1.mrosul
2.poezie motivațională. sinteza între starea din prima strofă și frica de foaie albă seamănă cu un melc spre cochilie digerând tot ce a putut lua în cămăruță lui spiralată

Nu-mi place ultimul vers, nu te cred capabilă de așa ceva, mâna ta e bună pentru scris și nu pentru ceva așa de macabru, funebru și lugubru, mâna ta țese pe pagina albă filigrane de litere îmbinate logic în cuvinte poetice.
Cuvintele poetice sunt entități lingvistice transfiguratoare, nu pot fi caracterizate de “micime”, ci de amplitudinile oferite de sensurile lor adânci, frica ți-o înțeleg, însă nu e “sticloasă”, nu e casantă, ci crește din ipohondrii și anxietăți inexplicabile.

Voi corecta imediat greseala, multumesc!

Probabil va trebui sa las la decantat un pic mai mult ceea ce se va putea numi un text final. Pan atunci orice sfat e binevenit, multumesc pentru atentie!