Poezie

iarnă târzie de tot

2 min lectură·4 aprilie 2015

Mediu

am zis să nu mă mai las purtată

pe valul acesta cu unduiri șerpești

să nu închid ochii pentru că

frica de care fug de-o vreme încoace

sălășluiește pe umerii mei

ca un șal de frunze moarte a căror foșnire

spune povestea mea în mii și mii de feluri

în care nu mă regăsesc

nu am loc la nici o masă așternută pentru cină

nici o femeie nu este maica blândă cu ochii mierii

care m-ar fi putut zămisli și mi-ar fi putut

încuviița bunele și mai ales

relele

ochii mei sunt două hărți vechi

una este cea binecunoscută

în care sunt, eram și îmi doresc să fiu cu voi

o neprimită la festinul vremurilor amare

în care zeii se vând pe mărunțiș

iar dragostea își linge rănile prin șanțuri

aruncată de colo-colo

ascunsă ca o boală venerică

altă hartă e asemenea unui ac înfipt în ochiul meu

o simt și o accept pentru că

nu îndrăznesc să renunț la ea

este tot ceea ce aș fi putut să dăruiesc

și nu mi-a fost primit

toate ușile unde am bătut și zgomotul

dinăuntru m-a împiedicat să mă fac auzită

toate ferestrele pe care am privit plecările voastre

fără să știu că muream în modul cel mai trist

cu putință

înecată în oceanul acela de amintiri, cântece de leagăn

mirosuri de mere coapte și legăminte

de dragostea asta nu pot și nu vreau să scap

002.542

sophia elisa coreli. “iarnă târzie de tot.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sophia-elisa-coreli/poezie/14068927/iarna-tarzie-de-tot

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.