Clipe

Doamnă Cristea poezia dumneavoastră curge printre deschiderile simțurilor.
Admir mâna de poet(esă) coaptă un pic melancolică și împăciuitoare. Presupun că Nichita nu poate fi altul și pe parcurs ce citeam m-a îmbujorat dialogul aproape regal pe care l-ați dezvoltat. Unde e poezie eu doar mă plec să ascult. Nu știu cum percepeți dumneavoastră dar Dunarea și stancuțe le-aș scrie cu ă. În rest văzut, citit, plăcut f. mult.

Viața trăită pe silabe e atât de sincopată încât cuvintele care o compun țipă neputincioase și atunci fac o poțiune din cer lichefiat, din timp condensat și din poezie proprie sublimată, pe care i-o torn pe gât, și astfel, viața resuscitată și revigorată deschide fereastra lumii și lasă vântul existențial să primenească sufletul și spiritul universale ale planetei.
Atât și nimic mai mult, punct.

Multumesc pentru lectura si comentariile avizate.Viata are o partitura numita logos, un schelet ,,dezarticulat''si numai Nichita poate convrti realul in cuvinte, de aceea il invoc.