Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@angi-cristeaAC
Angi Cristea
@angi-cristea
Poezie

Aburi de toamnă

1 min lectură·
Mediu
îmi plac toamnele cu chiștoace băltind
frunze putrede cai aburiți
trag storurile și dorm cele cinci minute
pentru frumusețe apoi alerg
cu viața la piept
fiecare drum are cheia lui sol
mă scutur de ploi precum câinii
din adăposturi
n-am stare toamna mea are pantofi portocalii
o claxonează la semafor alcoolici anonimi
ăla care scrie ca să evite viața umblă cu
moartea în buzunar de-i sar toate femeile
de gât să plătească umbrela cu care
iese în ploaie aproape singur
străzile șiroiesc de apă vânzătorul de ziare
ascunde sub tejghea un număr din Luceafărul
brusc arta are valoare la bursa zilei
iubesc cu vântul în față
dar nu dau drumul toamnei să se risipească
m-aștepți bând din singurătate câte o gură
arunc pantofii uzi în ziua aceasta am
desfrunzit ca un copac
012.230
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
132
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Angi Cristea. “Aburi de toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/angi-cristea/poezie/14078123/aburi-de-toamna

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
Alergi cu viața la piept și sari de pe un drum al destinului pe altul, iar fiecare drum are cheia lui sol, într-o interpretare melodică a vieții, mă întreb ce fac cei cu buzunarele rupte, căci viața umblă cu moartea în buzunar și cu umbrele sub formă de umbrele deasupra, pentru a nu face insolație.
Am desfrunzit copacul poeziei, până au rămas din el doar rădăcinile.
0