Poezie
nu atinge, proaspăt vopsit...
1 min lectură·
Mediu
mușc lumină, aer și sunet
sunt nou-născutul fiecărei secunde
cresc lujer mirării locale
în ciuda celei dintâi
râd de zeul de serie
căruia nu-i mai iese vopseaua de pe mâini
rezugrăvind lumi bizare și terne
maestre, las-o dracu de treabă
ce tot colorezi așa de frumos fluturi de-o zi
ia-ți și tu o vacanță...
mușc întuneric, fum și tăcere
sunt nou-muritul fiecărei secunde
auto-absorbție niciunui răspuns
aflat printre vieți
deplâng zeul-zeilor care
tot cârpește cerul cu petice din pieile lepădate
și aspirațiile cu termenul de valabilitate scăzut
hei, n-ai vrea mai bine să-ți vopsesc moartea?
mușc dinții cu proprii dinți –
secunda următoare va fi stearpă
acum, doar acum mai pot să mușc
măseaua de minte e măseaua care minte
n-o cruța, sfărâm-o și nu râde când vezi
un om cu inima-n dinți
022.880
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valeriu D.G. Barbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeriu D.G. Barbu. “nu atinge, proaspăt vopsit....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14078406/nu-atinge-proaspat-vopsitComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
realitate din realități, alții mai suntem!... lupta fiind esența lucrurilor, cum spunea Herbert Franke, ne zbatem să dilatăm secunda cu iluzia veșniciei și asta cu inima în dinți, lepădând mintea?
0

Secunda e purtătoare de nou-născut, în ea se încuibă nou-muritul și devine stearpă când traversează timpul mort, mușcând adânc din inactivitate și inerție.