Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

nu atinge, proaspăt vopsit...

1 min lectură·
Mediu
mușc lumină, aer și sunet
sunt nou-născutul fiecărei secunde
cresc lujer mirării locale
în ciuda celei dintâi
râd de zeul de serie
căruia nu-i mai iese vopseaua de pe mâini
rezugrăvind lumi bizare și terne
maestre, las-o dracu de treabă
ce tot colorezi așa de frumos fluturi de-o zi
ia-ți și tu o vacanță...
mușc întuneric, fum și tăcere
sunt nou-muritul fiecărei secunde
auto-absorbție niciunui răspuns
aflat printre vieți
deplâng zeul-zeilor care
tot cârpește cerul cu petice din pieile lepădate
și aspirațiile cu termenul de valabilitate scăzut
hei, n-ai vrea mai bine să-ți vopsesc moartea?
mușc dinții cu proprii dinți –
secunda următoare va fi stearpă
acum, doar acum mai pot să mușc
măseaua de minte e măseaua care minte
n-o cruța, sfărâm-o și nu râde când vezi
un om cu inima-n dinți
022.990
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
133
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

Valeriu D.G. Barbu. “nu atinge, proaspăt vopsit....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14078406/nu-atinge-proaspat-vopsit

Comentarii (2)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
Lumina, aerul și sunetul se află în simbioză în realitate, timpul ne naște alții în fiecare secundă și toate împreună își depun misterul în existență sub forma mirării de a ființa între întuneric și luminiscență, aflată în căutarea idealurilor inedite, căci aspirațiile au termenul de valabilitate expirat.
Secunda e purtătoare de nou-născut, în ea se încuibă nou-muritul și devine stearpă când traversează timpul mort, mușcând adânc din inactivitate și inerție.
0
@valeriu-d-g-barbuVBValeriu D.G. Barbu✓
realitate din realități, alții mai suntem!... lupta fiind esența lucrurilor, cum spunea Herbert Franke, ne zbatem să dilatăm secunda cu iluzia veșniciei și asta cu inima în dinți, lepădând mintea?
0