Pe întuneric

bunica se tot ruga s-o ia Dumnezeu și-mi repeta: vezi colo în dulap sunt lumânări și chibrituri, să aprinzi una la pieptul meu, că vine! și n-a venit o fi fost lumânarea prea mică aveam o lanternă cu baterie pătrată, elba cumpărată cu banii de la plugușor am aprins-o afară pe prispă îndreptată în sus: Dumnezeu, vezi acum? Hai, vino s-o iei de când se tot roagă! era ger adânc și lumina lanternei suia aburul cuvintelor mele de copil ieșisem fără ilicul din lână împletit de ea – m-am întors în odaie cine o fi stins lumânarea și bunica doar trăsesem ușa după mine o fi intrat și ieșit pe horn ca Moșul era o mână de femeie, o fi fost și El o mână de Dumnezeu! ..................................... unde oi fi pus lanterna, nu știu lumânări sunt de tot felul – cine ar mai ști să le aprindă de la chibrituri o să-mi vină Dumnezeu ca un fur pe întuneric